Octavian STIREANU publica pe Amos News articolul intitulat Sindromul "Turbo Syda", pe care il puteti citi in continuare.
'Istoria numirii si deznumirii din functia diplomatica de la Paris a amantului Ebei ascunde o latura omeneasca, in fond e vorba de doi tineri care se iubesc!
Problema este de ce e musai ca ei sa se iubeasca pe banii statului?!
Fiind epuizate restaurantele de fite din Bucuresti, iar Eba mutandu-se la Bruxelles, cei doi amorezi si-au dorit, firesc, sa se intalneasca in alta parte. Neaparat si cu orice pret. Iar daca pretul e platit din bani publici, cu atat mai bine. Si au ales Parisul, care e mai aproape de Bruxelles.
Ce e rau in asta, pentru doi tineri cuprinsi de frumosul sentiment al iubirii?! Vorba Ebei, sunt unii oameni care vor sa vorbesc cu tine, altii care nu vor sa vorbesc. Syda e din prima categorie si nu trebuia baiatul lasat sa vorbeasca singur. Zis si facut: Videanu a creat un post special la Paris pentru dl Syda! Asa cum a creat si pentru baiatul lui Pogea, trimis la Bruxelles, ori pentru fata secretarei de stat din minister, trimisa pe un post similar cu al lui Syda, dar la Montevideo, ca e mai exotic!
Syda "a urmat procedura" si, fiind foarte capabil, a reusit sa castige concursul la numai o luna dupa ce se angajase in minister. Ca sa ajunga in minister, s-a deblocat, "intamplator", un post dintre cele care erau blocate printr-o ordonanta data de guvern.
De unde atractia asta miraculoasa pentru un amarat si atat de hulit salariu de bugetar, din partea unui tanar ca Syda, pentru care salariul pe o luna din acel minister nu i-ar ajunge nici de ciubucul lasat intr-o seara la un club de noapte ca lumea?! Explicatia e simpla: fara a intra mai intai in minister, nu conteaza pe ce functie, Syda nu putea sa se inscrie la concursul pentru Paris. Asa, intr-o luna, tac-pac le-a rezolvat pe amandoua, in stil turbo - si intrarea in minister, si plecarea spre Paris.
Dar nu-l prea inteleg pe dl Videanu - de ce o fi trebuit sa se formalizeze atata, organizand tot felul de "concursuri" inutile, din moment ce castigatorii se stiau dinainte? Cu putin efort din partea partidului si poporului, merituosul Syda putea fi trimis la postul diplomatic de la Paris direct de pe unde bantuie el acuma, fara atatea ocolisuri si complicatii batatoare la ochi.
Cum a ajustat din condei regulamentul acestor plecari, dl Videanu il putea schimba cu totul sau, pur si simplu, putea sa scoata plecarile la posturile din strainatate in afara oricarui regulament. Cum ar fi zis domnul general de cinci stele Gabriel Oprea, aceste plecari sa fie facute "exclusiv dupa un singur criteriu: interesul national"!
Toate scuzele post-factum, inventate la ordin de subalternii d-lui Videanu in legatura cu aceasta promovare turbo a junelui Syda, ca si a celorlalte odrasle de PDL-isti, sunt de-a dreptul penibile. Lucratura se vede de la o posta, iar insistenta in tot felul de explicatii ridicole este descalificanta.
Povestea infiintarii unui post la Paris pentru ca "Syda s-o poata iubi pe Eba" constituie, din pacate, doar un episod pitoresc dintr-un sindrom de mare gravitate pentru situatia generala din tara. Este vorba despre practica funesta a regimului Basescu-Boc de a aduce in prim plan, in rolurile principale din administratie si din zonele reprezentative ale societatii, tot felul de personaje dubioase, cu o pregatire profesionala precara, cu un profil moral lamentabil si o prestatie publica detestabila.
Singura religie a acestor promovari o constituie clientelismul, parvenitismul, apartenenta la camarila, recompensa pentru servicii electorale, revansismul politic si altele asemenea "criterii" care n-au absolut nicio legatura cu necesitatile reale, profunde si serioase ale societatii romanesti.
Ce "contracte economice" putea sa faca alde Syda la Paris?! Cu cine?! Poate cu fetele de la "Crazy Horses"?!...Sa fim seriosi!
Din aceasta perspectiva, Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei) recurge la aceeasi strategie funesta ca a lui Ceausescu, din perioada decrepita a acestuia: numeste tot felul de mediocritati si sfertodocti in functiile de conducere de pe toate palierele sociale tocmai pentru a avea pe cine sa dea vina ca lucrurile merg prost in tara. Deja se lanseaza pe piata zvonurile ambalate de profesionisti, conform carora "Basescu nu stie cutare lucru" sau " dac-ar sti Basescu...".
Intocmai ca pe vremuri, cand formula "Tovarasu’ nu stie" sau "dac-ar sti Tovarasu’" erau supapa de defulare a presiunii sociale stranse intr-o realitate pentru care chiar Tovarasu’ purta intreaga vina.'