CorectNews.ro : Sunt si unii si altii la fel de rai? (Autor : Sorin Rosca Stanescu)

Afirmatia conform careia atat PD-L, cat si partidele din opozitie sunt la fel de rele pentru romani este echivalenta cu teza conform careia nici unii, nici altii nu au facut nimic bun. Ar fi o naivitate sa ne imaginam ca numai in aceasta tara oamenii au tendinta de a pune semnul egalitatii intre unii si ceilalti. In realitate, pretutindeni, in preajma unei batalii electorale, exista un discurs puternic care se poarta in acesti termeni. Cat de adevarata este o asemenea teza? Cine sunt cei care o sustin in mod natural? Cine sunt cei care o promoveaza din motive de tactica electorala? Ce s-ar intampla, daca am face un rationament prin reducere la absurd?
Daca am merge cu asemenea afirmatii pana la capat, ar trebui sa tragem concluzia ca, de vreme ce nici unii nici altii nu sunt mai buni, nu este nevoie de alternanta la putere. Pur si simplu un partid ar putea sa conduca destinele romanilor nonstop. Pe cale de consecinta, nu mai este nevoie de pluripartitism. Este suficient sa avem un partid unic. Cel mult, ar putea fi acceptata ideea unei rotatii la guvernare a liderilor aceluiasi partid. Desi, daca ducem chiar pana la capat rationamentul, nici macar de rotatia cadrelor nu mai este nevoie, de vreme ce, ca sa ne intoarcem la afirmatia initiala, toti sunt o apa si-un pamant. Am facut aceasta reducere la absurd pentru a demonstra ca, atunci cand premizele unui rationament sunt gresite, si concluziile sunt gresite. In consecinta, daca suntem constienti de adevaratul interes al nostru, ca cetateni ai unui stat democratic, trebuie sa aruncam la cosul de gunoi urmatorul tip de silogism: "PD-L a guvernat rau pentru romani; dar nici PNL, nici PSD nu vor guverna mai bine; in concluzie, nici unii, nici altii nu merita alesi". Si tot la lada de gunoi ar trebui sa ajunga si urmatorul silogism: "PNL si PSD nu sunt capabile sa faca mai multe lucruri bune; nici mai putine lucruri rele; in concluzie, putem sa-i alegem in continuare pe pedelisti".
Una dintre caracteristicile esentiale ale unui stat democratic este pluralismul. Ceea ce, in esenta, inseamna ca trebuie sa existe minimum doua partide politice. Acestea trebuie sa fie intemeiate pe grupuri de interese legitime, care au, daca nu scopuri fundamental diferite, in orice caz mijloace diferite de a-si atinge obiectivele. Daca un partid care a guvernat prost nu poate fi penalizat prin trecerea sa in opozitie iar daca un partid care a luptat in opozitie, sanctionand erorile celor de la putere, din perspectiva interesului cetateanului, nu poate veni la guvernare, atunci statul respectiv nu mai traieste in democratie. Ei si, ar putea spune unii, ce daca? Acestora le raspund in felul urmator: daca nu mai exista posibilitatea alternantei la putere, daca cei care au gresit nu pot fi scosi pe tusa, nu pot fi sanctionati politic si moral pentru greselile lor si nici penal, pentru abuzurile si ilegalitatile lor, atunci cetatenii vor avea infinit mai mult de pierdut decat in situatia in care, la putere, se succed partide care au calitati si defecte. Aceasta afirmatie este adevarata chiar si in eventualitatea in care calitatile reprezentantilor puterii de azi ar fi egale cu cele ale reprezentantilor opozitiei si la fel s-ar intampla si cu defectele.
Regula, in orice tara din lume, este ca partidul aflat la putere are tot interesul sa acrediteze ideea ca ceilalti nu sunt mai buni decat el. Ca nu ar face treaba mai buna. Si sa semene descurajarea in randul electoratului. Pentru ca un numar cat mai mic dintre cei nehotarati sa se prezinte la urne. In timp ce partidele din opozitie au sarcina de a prezenta situatia pe dos. De a incerca sa demonstreze ca alternanta e necesara. Si benefica pentru cetateni.
Faptul ca alternanta este regula in lumea democratica iar nonalternanta este exceptia ne arata ca cei care acrediteaza ideea ca toti sunt la fel nu au dreptate. Si, constient sau inconstient, actioneaza impotriva interesului national.