Q Magazine : Si totusi, unde a gresit Traian Basescu? (Autor: Ovidiu Mihalache)

Traian Basescu pare ca-si provoaca, singur, propria demitere! Optimistii "portocalii" spera ca el face asta doar pentru a li se alatura in noiembrie, la alegeri! Realistii cred insa ca pur si simplu nu se poate abtine!
Fabula "Broasca si scorpionul" descrie perfect una din variantele "realiste" in care scorpionul, chiar daca stie ca se va ineca, nu rezista tentatiei de a intepa broasca ce-l trecea in spinare raul. Traian Basescu nu rezista tentatiei de a duce lupta politica pana la un paroxism greu de imaginat, chiar daca stie ca acest comportament ii va face rau nu numai tarii, ci si lui insusi.
"Sunt slabiciuni institutionale care arata rahitismul statului de drept. Iar pentru asta este responsabil si presedintele Basescu, care timp de cativa ani a avut la dispozitie toate parghiile institutionale pentru a reforma si intari statul, dar se vede treaba ca a dat gres" (Editorial, Adevarul, 4 iulie 2012)
Ideea de tatuc al natiunii nu le este deloc straina romanilor. Cam in toate perioadele istorice, romanii au simtit nevoia unei minti limpezi si a unui pumn de fier la conducerea "statului", indiferent in ce forma s-a manifestat acest stat! Caci "slabiciunile institutionale" sunt corect identificate de catre Adevarul: Romaniei nu i s-a permis, de catre propriii politicieni, sa beneficieze de institutii puternice decat in rare ocazii sau in scurte perioade istorice. In rest, nu a contat institutia, ci mai mult omul din fruntea ei. Probabil de aceea au existat si convulsiile din ultima perioada legate de schimbarea triumviratului constituit de Vasile Blaga - Roberta Anastase - Gheorghe Iancu. In mod nefiresc, schimbarea unor nume de la sefia Senatului, Camerei Deputatilor si Avocatul Poporului a fost perceputa de PD-L si Traian Basescu drept un atac la "institutiile statului", cei trei fiind in mod nefast identificati cu institutiile pe care le conduceau. Mai mult decat atat, actul de suspendare a lui Traian Basescu a fost in mod nedrept clasificat, inclusiv de catre multi decidenti occidentali, ca un atac la adresa institutiei prezidentiale, desi nimeni nu doreste desfiintarea ei.
De la paroxism la legitimitate
Daca nu ne-ar afecta in mod direct, modul de desfasurare a evenimentelor politice din ultimele șase luni ar fi un tablou perfect de studiu in scolile politice, caci aceasta perioada cuprinde toate ingredientele necesare unui talmes-balmes perfect. Pierderea puterii de catre PD-L si preluarea acesteia de catre USL nu ar fi fost posibile fara ceea ce explica Adevarul: o boala maligna a institutiilor statului, o clasa politica labila si firava, un electorat dezorientat si un clivaj enorm intre categoriile sociale si profesionale. Cat si cum ii apartin toate acestea lui Traian Basescu este greu de spus, dar este clar ca modul sau unic de a face politica a determinat in mod dramatic situatia de fapt. Paroxismul la care a ajuns lupta politica din Romania poate conveni unui anumit tip de politician, dar acesta nu poate aduce linistea necesara construirii si dezvoltarii durabile si, mai mult, nu poate oferi acea legitimitate necesara conducerii institutiilor statului, dimpotriva.
Mai in gluma, mai in serios, clasa politica si electoratul au asemanat modul in care percepe Traian Basescu conducerea unei tari ca fiind foarte apropiat de comanda unei nave. Chiar si presedintele si-a dat smechereste sapca pe-o parte si a inceput sa-i placa sintagma asta, de prea multe ori, si-a zambit malitios, dar placut gadilat in orgoliul propriu. Ce n-a priceput dl Basescu este ca, spre diferenta de vaporul la care tot viseaza, tara nu are o singura timona, un singur motor si-o singura directie de mars. Are mai multe timone si mai multe motoare. Caci de aceea Constitutia defineste mai multe puteri in stat, iar economia reala si politicianismul nu intra amandoua-n aceeasi teaca, daramite in acelasi Palat!
Arta unui presedinte nu este sa opreasca "motoarele" care nu merg in directia dorita, ci sa le convinga sa adopte o directie comuna. Dl Traian Basescu n-a inteles ca tara este un organism viu, dinamic, care interactioneaza cu mediul politic, cu mediul de afaceri extern, cu alte idei economice, cu alte viziuni. Tara nu poate fi un vapor izolat pe mare, unde se aude doar cuvantul comandantului, iar parerile contrare sunt pedepsite cu debarcarea in primul port de pe traseu. Poporul sau cei care nu sunt de acord cu parerile presedintelui nu pot fi debarcati in primul port și sa ramana la bord doar pasagerii ascultatori.
Practic, Romania a trait de azi pe maine, fara vreun program real, manat doar de ura si de potlogarii politicianiste. In primul sau discurs electoral de dupa suspendare, Traian Basescu cauta vinovati, dar degeaba. Caci el, comandantul, a dat ordinele, el a impartit sarcinile si tot el a indicat drumul. Tara s-a dus exact acolo unde-a vrut comandantul, adica nicaieri. Asa se intampla cand incurci hartile de navigatie si crezi ca esti pe coasta de vest a Atlanticului, iar tu esti, de fapt, pe malul drept al Dambovitei.