Octavian STIREANU publica pe Amos News articolul cu titlul Nepasare "de mana a doua" , pe care il puteti citi in continuare.
Indemnul la plecarea din tara acolo "unde ne este mai bine", facut de presedintele Romaniei in legatura cu situatia spitalelor si exodul medicilor, ar fi arhisuficient - intr-o tara cu democratie normala, nu "administrata" de la Cotroceni - pentru declansarea procedurilor de suspendare din functie.
Presedintele Germaniei a demisionat acum cateva luni pentru o declaratie mult mai nevinovata, care a fost interpretata destul de tendentios, in sensul ca implicarea militara a Germaniei in Afganistan ar fi motivata mai degraba de interese economice, decat de garantarea securitatii in zona.
O comparatie intre cele doua situatii se impune, ca sa stim pe unde ne aflam cu demnitatea in politica.
Traian Basescu s-a aratat foarte relaxat in fata realitatii ca medicii specialisti - in care statul roman a investit bani, timp si pregatire de inalt nivel profesional - parasesc tara.Migrarea masiva a medicilor ingrijoreaza pe toata lumea, exceptandu-l, din cate se vede, pe cel din fruntea statului.Acesta nu se uita nici la medicii care pleaca, nici la pacientii care raman, stiut fiind ca, odata cu fiecare medic plecat, raman fara sa asistenta medicala cam 20-25 de pacienti consultati in medie zilnica de orice doctor.
Declaratia dlui Basescu, despre acest fenomen cu multiple si grave implicatii sociale, ar fi la altii un exemplu de jemanfisism, dar la un presedinte de stat semnifica de-a dreptul abandonarea intereselor nationale ale statului pe care-l conduce.Domnia sa n-a avut altceva mai bun de zis despre plecarea in masa a medicilor decat ca trebuie "sa nu mai facem o drama" din asta si ca este "dreptul nostru de a pleca unde ne este mai bine". O declaratie pe deplin consonata cu imprejurarea ca domnia sa a pierdut, de fapt, alegerile pe teritoriul Romaniei.
Spre deosebire de afirmatiile lui Traian Basescu, declaratia fostului presedinte german era facuta evident in sensul apararii intereselor nationale ale tarii sale. Presedintele demisionar al Germaniei n-a facut decat sa declare la un post de radio, intr-un week-end si-ntr-un context ce se referea la actiunile antipiraterie ale UE ca tara sa, care se bazeaza pe comertul exterior, trebuie sa stie ca - citez - "in interventii militare de urgenta trebuie asigurate interesele sale, precum rute comerciale libere, precum prevenirea instabilitatii regionale, care ar putea avea un impact negativ asupra comertului, locurilor de munca si veniturilor". O asemenea apreciere a fost considerata, totusi, ca fiind daunatoare "imaginii misiunii NATO" la care participa si militari germani, presedintele s-a multumit sa reactioneze ca, pe fond, "criticile nu au absolut nicio justificare", dar, totusi, a demisionat.
Am pus alaturi aceste doua tipuri de conduita - si faptele care le-au generat pe fiecare - pentru a sugera de unde pot sa vina, eventual, diferentele dintre o tara civilizata si una "de mana a doua": in niciun caz din deficitele bugetare pe care le au, ci din conduita conducatorilor pe care-i au.
Nu imprumutul pentru salarii si pensii descalifica o tara pe plan international, ci comportamentul reprezentantilor sai, credibilitatea lor si prestigiul pe care reusesc sa si-l atraga din partea comunitatii politice a lumii.Demisionarul presedinte german Koehler va ramane sub lumina gestului sau, dupa cum e usor de banuit sub ce fel de "lumina" va ramane omologul sau, titular de doua mandate (intregi?), Traian Basescu.
Atitudinea dlui Basescu fata de plecarea din tara a medicilor nu este una conjuncturala, de tipul epitetelor pe care domnia sa le mai scapa la cate-un sprit pe la terasa Ciresica.Este vorba de o atitudine politica nu a oricui, ci a presedintelui Romaniei, prezentata ca atare intr-o declaratie oficiala difuzata pe televiziunea nationala.Si este o atitudine nu despre un lucru oarecare, izolat si pasabil, ci una cu semnificatii mult mai largi, care exprima dezinteres fata de specialistii de varf ai tarii, fata de valori, in general, fata de populatia lipsita de serviciile celor plecati si, nu in ultimul rand, fata de costurile imense investite de stat in cei care pleaca.
In orice tara cu democratie normala, gravitatea deosebita a unor asemenea elemente din conduita presedintelui ar fi echivalenta cu demisia.Sau cu demiterea.