Octavian STIREANU publica pe Amos News un articol intitulat "Pacea pierduta", pe care il puteti citi in continuare.
'La recenta sa spovedanie televizata, Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei) sugera, oarecum stanjenit sau resemnat, ca ar fi necesara o solidaritate nationala pentru a intelege situatia prin care trecem si pentru a invinge criza. "Ne-ar trebui putina solidaritate, pentru ca suntem aproape sa iesim in situatia in care am fost adusi" , spunea dl presedinte.
Pe fond, domnia sa poate ca are dreptate. Solidaritatea - unei familii, a unei colectivitati, a unei societati - poate sa fie o cale mai usoara de a traversa greutatile sau chiar de a le invinge. Problema d-lui Basescu (reales din cauza voturilor aduse din strainatate) este aceea a credibilitatii.
Nu un apel, ci nici macar o biata aluzie la solidaritate, rostita de actualul presedinte, n-are cum sa aiba vreun ecou in societatea romaneasca. Si asta pentru ca actualul presedinte - si nu altcineva - este cel care a facut praf si pulbere orice speranta de solidaritate nationala, de conciliere sau de convietuire normala intre oamenii acestei tari.
Domnia sa este cel care a fracturat din nou societatea romaneasca, care a radicalizat optiunile politice, care a bulversat viata sociala, care a ostilizat categorii sociale si profesionale unora impotriva altora, care a bagat dihonia intre oameni, care a proferat jigniri colective la adresa partidelor politice, care a torpilat cat a putut autoritatea si prestigiul celei mai reprezentative institutii a democratiei, Parlamentul tarii etc, etc.
Domnia sa este cel care a ridicat jignirea la rangul unor conversatii publice de rutina si umilirea la cel al unei politici de stat in telejustitia practicata de procurori: tot domnia sa a redeschis cu cruzime rani vechi si demult cauterizate din istoria tarii, convenindu-i sa faca jocul unor "lumpeni" refuzati de diverse profesii, dar care au primit peste noapte diplome de specialisti in anticomunism, in antirevolutie, in mineriade, in lovituri de stat, in morti, raniti, mineri, lustrati s.a.m.d.
Domnia sa este cel care a torpilat orice incercare de concordie nationala in jurul unor mari proiecte de interes general si a dispretuit cu agresivitate orice opinie care nu servea intereselor sale ori ale camarilei politice si economico-financiare pe care o patroneaza.
Acum domnia sa se afla in cautarea acestei concordii, dar, Excelenta, este tarziu, mult prea tarziu! Cu un asemenea palmares politic, este foarte greu sa-ti imaginezi ca poti deveni credibil in momentele cand vorbesti exact pe dos fata de propriile fapte.
Dl Traian Basescu (care a castigat alegerile in cele 11 ore ale diferentelor de fus orar) nu are vocatia de fi un lider unificator, pacificator. Domnia sa si-a ales singur tricoul de "presedinte-jucator" si nu-l mai poate schimba - cand vrea sau cand i-ar cadea bine! - cu acela de arbitru; sau de spectator, cum incearca unii deja sa-l disculpe de orice raspundere pentru situatia din tara, plasandu-l tiptil catre tribuna!...
Dl Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei) nu are aptitudinile necesare pentru a face un apel la solidaritate. Domnia sa este facut sa poarte razboaiele pe care si le creaza singur si sa lupte cu adversarii pe care si-i inventeaza tocmai spre a-i invinge.
In pofida aparentelor, bataliile nu le poarta deloc singur, are aliati de temut, invizibili, dar prezenti mereu langa el si peste noi, pe care toata lumea ii stie si ii simte, tragand in calea lor si cat mai repede storurile la ferestre.
Dl Basescu a castigat destule razboaie, dar a pierdut pacea - spunea cineva foarte inspirat. Si pacea aceasta ramane definitiv pierduta pentru domnia sa.
Insa, naravul din fire n-are lecuire: chiar si in acest ceas al doisprezecelea, dl Traian Basescu este tot cu cutitele pe masa: "O tara in criza este ca o tara in razboi aproape, afirma tot atunci domnia sa. Iar trupele sunt lovite pe la spate si se demoralizeaza populatia in spatele lor".
Iar cei care "demoralizeaza populatia", lovind "trupele" pe la spate, stie toata lumea cum se numesc...Catusele ii asteapta!...'