Inpolitics.ro: PDL, vertiginos pe urmele PNTCD spre lada de rebuturi a politicii (Autor: Bogdan Tiberiu Iacob)

In urmă cu vreun an, existau voci autoritare de analisti si politicieni care profeteau ca PDL va reusi sa infringa la urne chiar si criza, iar opozitia nu are nicio sansa. Azi, PDL nu doar ca nu indreptateste optimismul respectiv, dar pare decis sa repete pas cu pas traseul PNTCD din 2000, care a dus partidul la lada de rebuturi a politicii.
O prima mare umilinta pentru PDL: partidul e primul de guvernamant care nu reuseste nici macar sa isi duca mandatul la capat si e inlocuit de opozitie cu 6 luni inaintea alegerilor. Pe deasupra, e parasit zilnic de nume sonore mai rau decit vechile corabii de sobolani. Disolutia e cvasiextinsa, iar situatia disperata cere masuri rapide si ferme. In politica, niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce trebuie; chiar daca ajunge in opozitie, PDL poate si trebuie sa arate lumii ca a fost un partid autentic, nu o grupare de oportunisti. Scena politica are nevoie de democrat-liberali, natura are oroare de vid chiar si in acest domeniu.

Ce constatam, in locul luciditatii de care au nevoie acum portocaliii?

Un peisaj dezolant-caricatural. Udrea anunta un dor rapid al electoratului dupa fostii guvernanti, Macovei contabilizeaza din dulcele tirg bruxellez incompatibilii guvernului Ponta, TRU s-a apucat iar de fotbal, ca politica i-a iesit pe nas, Lazaroiu nu se resemneaza cu titlul de cel mai penibil profet politic din istorie si tot incearca.... MRU se lauda ca a facut in 78 de zile ce nu au facut altii in doi ani. Desigur, ii vine greu sa observe ca la rostirea acestor vorbe apasate, membrii guvernului sau nici macar nu i-au fost alaturi in totalitate, necum sa fie de acord cu "performanta" lui.
Principala preocupare a pedelistilor e acum bestia de Dan Voiculescu si modul cum se pregateste sa siluiasca el Romania din toate pozitiile.
In fapt, marea problema a PDL e ca sta cocotat pe gard precum babele de la Poplaca, cu gindul la cine mai trece pe ulita, in loc sa vada de ciorba proprie.
Cei inzestrati cu nitica memorie iti amintesc ca nu altfel a procedat PNTCD in 2000, mai inaintea disparitiei definitive.
Dupa prabusirea in sondaje, in primavara, in urma dezastrului FNI si al cutremurelor din sistemul bancar, PNTCD, ca prima voce in interiorul CDR, avea nevoie de luciditate, pragmatism si intelepciune pentru a indrepta cit se poate lucrurile. In locul lor, a declansat panica, isterie, rafuieli interne si atacuri sterile.
Inaintea localelor, in partid s-a pus problema inlocuirii logice a conducerii, dar s-a ales varianta batistei pe tambal. Dupa rezultatul prost, spaima a fost atit de mare incit partidele CDR au inceput sa-si caute drumuri proprii. Rastimp, presedintele Ion Diaconescu anunta, senin, dupa o numaratoare a la Anastase, ca CDR a cistigat alegerile. Dupa ce i s-a explicat cum sta treaba, tot el declara: "Conducerea PNTCD este responsabila, dar nu-si asuma nici o vinovatie". Radu Sirbu descoperea ca armata, biserica si SRI sunt de vina pentru esec, pentru ca "sunt impotriva noastra".
Parlamentarii partidului zburau spre toate zarile, dezvaluind ca li se cer sume de pina la 700 de milioane de lei pentru a ramine pe liste. Explicatia "reala" o avea Ion Diaconescu: "Lichelele nemultumite, cohorte intregi de lichele au parasit PNTCD pentru ca nu au mai gasit loc pe liste, pentru ca sondajele ne sunt nefavorabile. Daca cineva i-ar fi adunat intr-un partid, ar fi facut pragul electoral, cu Partidul Lichelelor". Nici Boc nu ar zice-o azi mai bine...
Alta trasnaie: ideea promovarii pe listele parlamentare a inaltilor ierarhi bisericesti, respinsa categoric de BOR.
Peste toate, omniprezente, declaratiile taranistilor ca s-a ajuns unde s-a ajuns doar pentru ca partidul s-a sacrificat la guvernare pentru tara si ca intr-o zi, romanii vor intelege si le vor fi recunoscatori. "Cred ca romanii vor avea nevoie de noi in scurt timp si trebuie sa fim pregatiti" spunea cederistul Varujan Vosganian.
Au trecut de atunci 12 ani lipsiti de recunostinta, dar poate s-a luat in calcul o perioada ceva mai lunga de dezmeticire.
In vara, PNTCD s-a trezit abandonat de Emil Constantinescu, la fel ca PDL, azi, de Traian Basescu. Un abandon in forme diferite, dar nu mai putin dureros.
Ca si PDL azi, CDR lua in calcul renuntarea la nume, pentru a pacali alegatorii, iar varianta candidaturii PNTCD sub nume propriu era respinsa cu desavirsire.
In ziua alegerilor parlamentare, Ion Diaconescu declara ca spera sa nu ia mai mult de 20%, "altfel ne acuza astia ca am furat alegerile". Nu a luat nici 20, nici 15, nici 10, ci sub pragul electoral necesar.
Printre primele declaratii dupa infringere, liderul taranist anunta continuarea luptei contra comunistilor.
Exact cum azi, pedelistii continua lupta cu "Felix securistul".
In campanie, taranistii au descoperit alta: pedeseristii se pregateau sa ii lichideze fizic, pe baza de asasinate, iar "preludiul" era un clip electoral in care Radu Sirbu era luat in vizorul unei arme automate. Scandal, proteste, isterie mediatica...Va suna cunoscut?
Dupa esecul in alegeri, s-a trecut, in fine, la masuri radicale de reformare a partidului. Era prea tirziu, insa. La fel cum prea tirziu s-ar putea sa fie, curind, si pentru PDL.