Senatorul Ioan Iovescu. a sustinut o declaratie politica intitulata: SOLUTII PENTRU ROMANIA SI NU NUMAI: CUVANTUL LUI DUMNEZEU. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara.(Biblia, II Cronici 7:14)
Incursiunea pe care o facem in aceasta reteta pe care Biblia o ofera pentru boala popoarelor care i-au intors spatele lui Dumnezeu a ajuns la un capitol foarte greu de abordat de catre oamenii politici, vorba de PUTERE SI SMERENIE!
Alaturarea acestor cuvinte pare foarte ciudata nu doar in cultura romaneasca de astazi ci in general pe toate meridianele si in toate civilizatiile.
Noi insine am invatat inca din primii ani de scoala ca trebuie sa fim niste romani mandri, si ca aceasta mandrie este una dintre virtutile noastre esentiale,pe de alta parte, Cartea Cartilor, Biblia, ne spune ca mandria merge inaintea caderii! , ca Dumnezeu este impotriva celor mandri, dar si ca celor smeriti le da har!
Ce rol ar putea sa aiba smerenia intr-o lume condusa de oameni incovoiati sub povara trufiei si care-si privesc de sus semenii, pe care, de multe ori, au senzatia ca-i stapanesc, nu ii conduc?
Ca om politic am invatat si continui sa invat in ceea ce priveste principiile conducerii de la Domnul domnilor si Regele regilor, in fata carui, intr-o buna zi, vom da cu totii socoteala.
Creatorul Cerului si al pamantului, care a luat trup omenesc in Israeleul de acum 2000 de ani, spunea: Invatati de la Mine caci Eu sunt bland si smerit cu inima! Nasterea lui s-a intamplat nu intr-un palat, cum ar fi putut-o, ca print din familia regala a lui David, ci in grajdul din Betleem. Era un prim pas pe cararea smereniei. Viata lui a fost petrecuta intre oameni simpli, si, la un moment dat, Mantuitorul a spus: ”vulpile au vizuini, iar pasarile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul.
Ca principiu de conducere Isus din Nazaret ne-a spus: ”Cine vrea sa fie cel mai mare intre voi sa fie slujitorul tuturor!” iar cel mai neobisnuit exemplu de slujire ni l-a daruit atunci cand, in noaptea Cinei Celei de Taina, a spalat picioarele ucenicilor Sai, chiar si ale lui Iuda, cel care l-a si tradat!
Calea smereniei deschisa de Domnul Iisus a fost incununata cu o moarte injositoare pe cruce rezervata doar sclavilor si oamenilor fara drepturi.
Nici macar mormantul in care a fost pus nu i-a apartinut ci i-a fost imprumutat de un prieten pentru cateva zile pana la Inviere.
Daca noi legam indeobste smerenia de o atitudine lipsita de forta si demnitate, smerenia autentica, pe care o invatam de la Domnul, este plina de demnitate si insotita de forta controlata de iubire
Smerenia Domnului este insotita de autoritate si este moderata de respectul pentru Dumnezeu Tatal. Isus a fost smerit si cand a pus mana pe bici pentru a curata Templul din Ierusalim de negustoria care-l profana.
Oare cum ar fi aratat istoria daca cei care ne numim crestini, mai ales conducatorii, am fi luat exemplu de la smerenia Domnului Iisus?
Oare cati dintre conducatorii religiosi macar ar fi in stare sa zica azi: invatati de la mine caci eu sunt bland si smerit cu inima? Oare care ar fi astazi fata Romaniei daca noi, conducatorii politici, dar si conducatorii religiosi am urma exemplul de smerenie al Mantuitorului?
Oricat ar fi de radical acest exemplu, este singura cale care ne sta in fata daca dorim sa purtam numele de crestini si daca dorim sa gasim un leac pentru bolirea de nedumnezeire in care, zicea Ioan Alexandru, zace poporul roman.
Cu dragoste, speranta si smerenie.