Jurnalul National: "Statul roman nu este un stat laic", sustine secretarul de stat Victor Opaschi (Autor: Eliza Popa)

Jurnalul National: Ce anume va leaga de institutia pe care o conduceti acum?
Victor Opaschi: In ceea ce priveste responsabilitatea mea actuala de secretar de stat pentru Culte, povestea este mai lunga. Eu sunt legat de aceasta institutie de multa vreme. Am lucrat doi ani la Departamentul Cultelor, in anii ’80, timp in care am avut prilejul sa ma familiarizez cu chestiuni delicate, cum era cea a Bisericii Greco-Catolice, care, desi desfiintata oficial, supravietuia in subteran. Bunele relatii pe care le-am avut atunci cu slujitorii cultelor m-au recomandat mai tarziu, la inceputul lui 1990, pentru revenirea in institutie, la Ministerul Cultelor, in momentul in care CFSN proclama, prin Decretul nr. 9 din 31 decembrie 1989, reintrarea in legalitate a Bisericii Greco-Catolice. I-am sprijinit in mod direct pe presedintele Iliescu si pe prim-ministrul de atunci, Petre Roman, in demersurile lor privitoare la situatia delicata de atunci a Bisericii Ortodoxe, cat si in gestionarea relatiilor cu Biserica Greco-Catolica. La scurt timp dupa alegerile din mai 1990, am devenit consilier al presedintelui Ion Iliescu. Din acea pozitie am avut multe de invatat, si am putut face multe lucruri importante pentru un domeniu delicat, si sunt uneori surprins de superficialitatea si lipsa de intelegere a unora, cand este vorba despre un domeniu extrem de sensibil, de care depinde intr-o masura importanta pacea sociala.
Revenind la ceea ce spuneam despre primii mei ani intr-un domeniu la care nici macar nu visasem, principala calitate pe care mi-am insusit-o stand alaturi de omul de stat Ion Iliescu este, cred, capacitatea de a face distinctie intre interesul public si cel personal ale omului politic. Dau marturie despre dramele presedintelui Iliescu, care, timp de 20 de ani, a vazut perindandu-se prin diferite functii publice figuri nu intotdeauna demne, uneori chiar dominate de servilism exacerbat, pentru care interesul privat si goana dupa putere erau sinonime cu interesul si functia publica.
Oricat de ciudat ar parea, trebuie sa spun ca politica romaneasca de dupa 1990 n-a reusit sa aduca de prea multe ori in functii publice oameni la fel de profesionisti si dedicati interesului public precum cei din perioada interbelica sau chiar cea comunista. Acesta e adevarul. Este totodata motivul pentru care, odata numit secretar de stat pentru Culte, mi-am luat consilieri tineri, dinamici, doctori in stiinte politice, cunoscatori ai lumii ecleziastice, ghidandu-ma dupa un singur criteriu: CV-ul. Cred in obligatia profesionalizarii functiei publice, prin deschiderea ei catre noua generatie de elite intelectuale, catre noi valori si principii. Statul trebuie servit de cei mai buni cetateni ai lui, nu de cei mai descurcareti si lipsiti de morala.
Consider ca experienta de la Cotroceni, faptul ca de-a lungul timpului am creat legaturi chiar personale cu majoritatea liderilor cultelor religioase din Romania si nu numai, ca am organizat si mediat pentru presedintele Iliescu diferite activitati cu incidenta in sfera religioasa, ma sustin pentru acesta demnitate publica.
Mai mult decat atat, dupa numirea mea ca secretar de stat la Ministerul Culturii si Patrimoniului National, una dintre responsabilitatile mele a fost coordonarea activitatii Secretariatului de Stat pentru Culte, ceea ce m-a ajutat sa ma familiarizez cu activitatea administrativa a institutiei. Asa incat cred ca pot spune, fara falsa modestie, ca eram pregatit sa imi asum aceasta responsabilitate.

Jurnalul National: S-a vorbit mult la acea vreme despre trecerea SSC din cadrul Ministerul Culturii in subordinea primului ministru. Care au fost motivele acestei schimbari?
Victor Opaschi: Secretariatul de Stat pentru Culte are o istorie veche cat statul roman, asadar mai mult de un secol si jumatate. De-a lungul timpului politica religioasa a statului roman a fost alipita fie invatamantului public, fie culturii si artelor, insa in aceasta istorie lunga tendinta a fost, indiferent de natura regimului politic, aceea de a lasa o oarecare autonomie institutiei care se ocupa de viata religioasa.
Vreau doar sa aduc in discutie exemplul Casei Bisericii, un fel de stramos al Secretariatului de Stat pentru Culte, o institutie relativ efemera creata in 1902 si desfiintata imediat dupa primul Razboi Mondial. Prin Casa Bisericii, guvernele respective au incercat sa protejeze viata religioasa, scotand-o de sub autoritatea unui asa-zis domeniu paternal, cum erau educatia sau cultura. Exemplele pot continua, insa dincolo de aspectele pur institutionale, Secretariatul de Stat pentru Culte a functionat intotdeauna relativ autonom chiar si atunci cand a facut parte dintr-un minister mai mare, tocmai datorita specificitatii activitatii sale.
Schimbarea din zilele noastre ilustreaza importanta pe care Guvernul o acorda vietii religioase din Romania si parteneriatului social cu cultele religioase. Trebuie sa va spun ca este o masura care a fost dorita si de culte. In primele luni ale guvernarii, cand situatia Secretariatului de Stat pentru Culte era inca neclara, am avut initiativa de a propune o serie de consultari cu reprezentantii cultelor, acestea fiind interesate in mod direct de soarta institutiei noastre. Asa mi s-a parut potrivit, sa ajungem la o solutie consensuala; asa spune, de altfel, si Legea 489/2006, ca atunci cand sunt chestiuni care afecteaza direct cultele, trebuie sa le consultam. Am avut mai multe intrevederi, am discutat problema, si am ajuns de comun acord la concluzia ca aceasta solutie este preferabila pentru toata lumea.
Ea are, de altfel, si cateva avantaje practice. Secretariatul de Stat pentru Culte devine ordonator de credite, ceea ce ne permite sa administram direct sumele (si sa stiti ca sunt mici, comparativ cu nevoile - si cu asteptarile) pe care statul le directioneaza spre cultele religioase. In acelasi timp, aceasta solutie ne permite si noua sa discutam mai direct si sa ridicam mai usor in Guvern chestiunile care tin de buna desfasurare a vietii religioase din Romania si de relatia intre stat si culte.
In orice caz, vreau sa va asigur de un lucru: indiferent de forma de incadrare administrativa a institutiei noastre, Secretariatul de Stat pentru Culte, ca reprezentant al statului roman, intelege sa isi respecte toate obligatiile asumate in raport cu toate cultele si asociatiile religioase din Romania.

Jurnalul National: S-a comentat in presa ca aceasta masura ar fi o forma de politizare a institutiei pe care o conduceti. Care este relatia dvs., ca secretar de stat pentru Culte, cu prim-ministrul?
Victor Opaschi: Inainte de a va raspunde, tin sa spun ca statul este un ansamblu de institutii politice, ca democratia este un regim politic, ca viata noastra publica este guvernata de politici publice. Nu are cum fi "apolitica" o institutie publica. Altceva cred ca vor sa sublinieze cei care acuza "politizarea" institutiilor: folosirea unora dintre functiile publice drept recompensa pentru clientela de partid. Dar asta este altceva, si va spuneam ca una dintre preocuparile mele este cum sa aduc profesionisti in functia publica.
Revenind: actuala subordonare a Secretariatului reprezinta o solutie agreata de toata lumea si, cred eu, de o fireasca recunoastere a specificitatii si importantei activitatii institutiei noastre. Prim-ministrul, care este foarte de atent la chestiunile religioase, pe care le urmareste indeaproape, a inteles aceasta nevoie si a procedat in consecinta. Atunci cand premierul si-a alcatuit echipa guvernamentala, a pus la lucru - in mod echilibrat, zic eu - energia si elanul tinerilor, ca si experienta celor maturi, astfel incat mie mi-a revenit responsabilitatea conducerii acestei institutii a carei istorie se leaga de inceputurile statului roman modern. Este un gest de incredere care ma onoreaza si pentru care ii sunt recunoscator.
Mai departe, Secretariatul de Stat pentru Culte isi desfasoara activitatea ca de obicei, iar eu raportez premierului, cand e nevoie, situatia la zi, ii dau datele care ii sunt necesare pentru a evalua chestiunile care intra in atentia lui si asa mai departe. Totul se desfasoara cat se poate de firesc, avem o relatie profesionala foarte buna, bazata pe respect reciproc. Iar in plan personal, pot spune ca relatia mea cu prim-ministrul este una cordiala.

Jurnalul National: Cum intelegeti dvs. rolul pe care il are astazi religia in spatiul public?
Victor Opaschi: La nivel comunitar, comunitatile religioase sunt cele care si-au dovedit durabilitatea in timp. In multe locuri, sunt singurele forme de agregare comunitara care mai exista. Ganditi-va ca sociologii deplang disolutia familiei moderne si post-moderne, ca singuratatea si boala macina batranii care locuiesc in sate avand copiii plecati la oras sau, si mai rau pentru ei, in strainatate.
In aceasta situatie comunitatile religioase sunt singurul loc in care oamenii isi mai regasesc demnitatea umana, in care se intalnesc, se cunosc si se recunosc ca apartinand aceleiasi comunitati. Parohiile indeplinesc functia de coagulare a comunitatii, sunt un antidot impotriva singuratatii, sunt mijloace de intrajutorare spontana a cetatenilor. Statul este obligat nu numai sa vada, ci si sa recunoasca aceste lucruri. Nu are voie si nu are motiv sa se amestece in viata lor de zi cu zi, insa e dator sa le protejeze, pentru ca ele suplinesc incapacitatea tuturor statelor moderne de a gestiona toate problemele societatii. Acum religia este unul dintre raspunsurile posibile, si efective, intre niste limite la complexitatea lumii in care traim, tocmai pentru ca este, la randul ei, un fenomen complex si a invatat sa gestioneze aceasta complexitate.
In multe comunitati locale din Romania, unde nu exista medic, scoala etc. preotul este singura legatura a oamenilor cu modernitatea.
(Va urma)