Moldova Ortodoxa - Jurnalistii francezi asasinati: martiri ai dreptului la exprimare sau victime ale prostiei? Imediat, crima s-a transformat dintr-un caz penal, intr-un simbol politic. Pentru cineva, atentatul terorist a devenit un semn ca pericolul factorului islamic devine tot mai periculos, iar altii s-au grabit sa declare victimele drept martiri ai libertatii de exprimare, martiri ai civilizatiei. Probabil, daca cei cativa francezi ar fi fost omorati de un grup de talhari, nu ar mai fi existat niciun fel de reactie internationala, dat fiind lipsa unui context politic, care ar putea fi exploatat propagandistic. In cazul nostru, e vorba de impunerea a unui discurs despre o lume libera, amenintata de barbarii tiranici. Putini isi mai amintesc acum momentele in care militantii Statului Islamic apareau in presa occidentala drept aparatori ai democratiei si libertatii, in lupta lor impotriva regimului Assad. Asadar, dublele standarde si conjucturismul nu sunt straine de societatea vestica. Intamplator, cu o zi inainte de atentatul din Franta, mii de suedezi au iesit in strada pentru a protesta impotriva islamofobiei, dupa mai multe cazuri de incendierea a unor moschei. In acelasi timp, in Germania 18 mii de oameni au iesit la o actiune de protest impotriva islamizarii Europei, organizata de miscarea PEGIDA. Devine tot mai clar ca in Europa insasi comunitatea islamica devine o problema. Nu mai este vorba de un conflict dintre statul de drept si grupuri izolate de teroristi, nu e un conflict intre dreptul la exprimar si fundamentalism, ci un conflict dintre o Europa laicizata, distrusa de ideea naiva a multiculturalismului armonios, aflata in proces de declin, si civilizatia islamica, in plin proces de expansiune. Cu toate acestea, dincolo de Europa liberal-socialista si islam, exista o Europa a crestinismului si a traditiei. E o Europa care este lovita in egala masura de lumea civilizata si lumea barbara. Aceasta Europa nu poate fi solidara nici cu unii, nici cu altii. Ea este a treia parte in tot acest conflict civilizational. In tot acest razboi, unii jurnalisti au indemnat colegii de breasla sa se solidarizeze cu jurnalismul celor de la Charlie Hebdo. Internetul a fost invadat de Je suis Charlie Hebdo (Eu sunt Charlie Hebdo). De fapt, nu e vorba de o sustinere a jurnalistilor in calitate de victime ale unui asasinat, ci in calitatea lor de simbol al unei libertati de exprimare. O cautare pe internet, face un pic de lumina asupra libertatii si exprimarii jurnalistilor francezi. Mai exact, e vorba de o publicatie cancan, care a transformat satira abjecta si profanarea simbolurilor si valorilor religioase musulmane, crestine, iudaice, intr-o meserie. Orice om cu bun simt, care ar rasfoi caricaturile publicate de cei de la Charlie Hebdo, ar fi oripilat de caricaturile pline de atacuri murdare la sentimentele religioase ale oamenilor. Nu exclude ca unii ar spune ca ei si-au meritat soarta sau ca Dumnezeu nu bate cu batul. Unii ar trebui sa se mai intrebe: oare nu cumva radicalismul religios este o reactie la radicalismul antireligios? Desigur, practicarea unui jurnalism stupid nu poate fi un motiv de asasinat, insa care ar fi motivul pentru care intreaga lume s-ar declara solidara cu aceasta publicatie, care nu a semanat decat ura si dispret, care nu este decat un simbol al lipsei oricarui bun simt? Putem si trebuie sa fim solidari cu oricare victima a unor atentate teroriste, in principiul, fie e vorba de jurnalisti sau cetateni de rand, dar nu putem fi solidari cu josnicia. Paralel cu condamnarea violentei, trebuie sa condamnam si politicile editoriale, care nu fac decat sa provoace maceluri. Nu trebuie sa ne ascundem dupa deget: jurnalistii francezi nu au murit pentru vreo cauza nobila, ci pentru o neghiobie banala. Or, faptul ca ai cazut victima unui omor, nu te face mai corect si mai onest. Sa ne gandim un pic si la acest aspect.