Romania Literara /Prepeleac: Cum devii scriitor de Constantin Toiu
Intrebare incomoda. Nici nu stii ce sa raspunzi. De altfel, cinstit vorbind, nici nu poti cunoaste precis motivul care te-a facut intr-o zi sa scrii. Poti sa spui, sa imaginezi o multime de lucruri, pe-aproape. Unii, din amor-propriu, inventeaza, cum faci daca vrei sa iesi bine cand te trage in poza. Adevarul e ca totdeauna eziti in fata unei asemenea intrebari. Cursul spontan al vietii, adevarul ce pare mereu ceva in continua miscare te obliga uneori sa renunti. E, daca vreti, ca principiul relatiei de incertitudine al lui Heisenberg: cu cat vrei sa definesti un lucru, sa-l determini, studiindu-l la microscop, cu atat mai mult lucrul devine insesizabil, anevoie de prins, microscopul insusi, propria lui energie deplasand obiectul de cercetat, deformandu-l, ingreunand daca nu relativizand cunoasterea lui obiectiva, strict stiintifica.
Asadar, cititorilor, carora le place sa fie mintiti frumos, n-ai ce sa le faci, asa sunt ei: daca le place sa le spui povesti, sa mergi in sensul vointei sau imaginatiei lor, sa-i surprinzi, sa-i sochezi eventual prin fel de fel de chestii extravagante, dezvaluiri, marturisiri formidabile. De exemplu, sa le zici ca, de atata iubire, intr-o zi, primavara, ti-ai luat frumos iubita si ti-ai atarnat-o de un copac ca sa infrunzeasca, sa dea si ea frunze, flori, nu stiu cum, si ca, de atunci, deodata, te-ai apucat de scris. Si scrii si tot scrii si ai ajuns celebru, gata sa iei si premiul Nobel. Ori sa-i frapezi cu un citat, scandalos, din Andre Gide care sustine ca a fi scriitor inseamna a fi oarecum neonest si ca ti-a venit intr-o zi sa scrii dupa ce ai buzunarit in tramvai unul care casca gura, ma rog. Iata o idee care l-ar putea face pe cititorul de azi sa devina deodata atent si chiar sa te stimeze, sa umble dupa tine, sa-ti ceara amanunte, sa-i dai autografe. Pe urma, trebuie neaparat sa fii dat naibii, sa iei oamenii de sus, sa-ti dai importanta, fiindca daca nu ti-o dai tu, cine sa se mai ocupe de acest lucru? Trebuie sa mai declari apoi ca nu esti milos, ca nu te-a interesat niciodata partea slabanoaga a existentei, ori ceea ce mediocritatile in general zic adevarul vietii, dupa cum, tiranica si fara vreo forta reala, sincera, cere si critica. Fiindca tot ce vedem se cuvine luat ca o joaca, obligat sa-ti distrezi publicul care, datorita acestor calitati, a si inceput sa te considere un veritabil scriitor. Virtutea, prietenia? Aiureli. Omul se poarta fata de semenul sau ca un lup, dictonul latinesc al lui Thomas Hobbes, preluat de Marx si in general de ideologia comunista. Foarte bine, vei zice ca scriitor ce esti, sfasiati-va intre voi, ca lupi ce sunteti, de vreme ce cruzimea si atacul la carotida sunt datele oricarui comportament natural. Poate nu gustati astfel de lucruri. Atunci, sa vedem altfel. Sa ne inchipuim ca, intr-o zi, copil mic fiind, jucandu-te cu catelusul tau caruia ii zici HAM, acesta, HAM, te striga deodata pe nume, Gigele! si iti atrage atentia exact ca bunica: Gigele, nu te mai scobi in nas!
Deprinzand alfabetul, sa nu te bata intr-o zi gandul ca esti lup in a-ntaia primara, si sa nu te apuci sa scrii din punctul lui de vedere o alta versiune a fetitei cu scufita rosie?

xxx

In alta ordine. Ce se intampla dupa ce devii scriitor. Aici lucrurile se complica rau de tot. Pentru ca, la un moment dat, in nesimtirea generala, iti dai seama ca publicul trebuie dezmortit. Am cunoscut insi foarte talentati, foarte destepti, insa necunoscuti, neapreciati de public si care recurg pe buna dreptate la unele metode de zguduire a intelectului cititorilor respectivi, apeland cand la farse sinistre, cand direct la autodesfiintari spectaculoase, pe motiv ca de ce teroristii sa se arunce singuri cu o incarcatura de dinamita in brate, iar un poet debutant si cu un geniu cert, sa nu aiba voie sa-si dea foc in ziua cutare, la ora cutare, in locul cutare ca la o lansare veritabila de carte.
Si ca, anume, ce-am zice noi de un anunt publicat in suplimentul literar al ziarului cutare cam in acest stil: in ziua X la ora Y in locul Z cititorii sunt cu onor invitati pentru a asista la arderea mea pe rug. Iar lumea va veni dornica sa vada cacealmaua, gluma traznita a poetului diliu, cunoscut ca un mare betivan, cand colo individul isi da foc pe bune, - asta succes!