CTP: TraianTe

La ora 11:53 a Anului Nou, Florin Iaru mi-a scris pe telefonul mobil A murit Traian T. Asa ii ziceam toti cei nascuti in literatura romana in anii ‘80, unii or fi si uitat ca de neuitatul poet TraianTe se numeste Cosovei.
Cand moare un poet, versurile lui incep o viata noua. Transcriu, in loc de Dumnezeu sa-l ierte, acest Poem de acum din volumul "Mickey Mouse e mort", ca sa-l citim acum, si pururea, si-n vecii vecilor.

Poemul de acum
de Traian T. Cosovei

Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni —
pe langa silozuri am trecut fara sa privesc inapoi —
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
In ploaie n-am cantat, in desert n-am scris cu creionul
drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat inadins
portelanuri.
Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe camp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i
povestesc
o istorioara cu talc.
Omul acela e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata
ca pe o jumatate de paine.
Cu o masina de ocazie am mers pana la marginea marii.
Cu o masina de ocazie as fi putut ajunge departe.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm — am privit
tineretea arzand ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceata se poate risipi.

Acum poemul poate veni mai aproape.

Sursa: Gandul