Moshemordechai.ro: Cel mai suparator lucru la Bucuresti

Am fost poftit, acum nu multa vreme, sa scriu un text despre Bucuresti. A fost una dintre acele putine, dar suparatoare situatii cand subiectul m-a biruit. Mai ales ca ar fi trebuit sa raspund, in text, intrebarii: de ce iubim Bucurestiul? N-am reusit. M-am dat batut. Am gasit, totusi, cea mai mare lipsa a Bucurestiului de azi. Iat-o:
Dintre toate, cel mai suparator lucru imi pare felul in care Bucurestiul a renuntat la cafenelele sale. Ba mai mult: la cafeaua sa! Targul e cotropit de uniformitatea acelui espresso italienesc, onorabil uneori, spectaculos foarte rar, mediocru de cele mai multe ori. Imposibil sa mai gasesti in marele oras un loc unde se poate petrece un ceas de taifas langa un filigean de cafea turceasca. Despre un svart onest sau o marghilomana dichisita nici nu mai poate fi vorba. Cafeneaua bucuresteana insasi (scuzabila sinecdoca) e lipsita de duh, zapacita de farafastacuri de tot felul, dotata cu necesarul, esentialul, fundamentalul wi-fi si cine stie ce alte nastrusnicii ale tehnologiei, dar total lipsita de anecdota. Cafeaua se bea fara ceremonie, cu inghitituri scurte, in timp ce degetele aluneca grabite peste touch-screen-uri. Taifasul a disparut sau a fost inlocuit de un obicei nou: conversatia. Conversatia aceasta, am aflat, e o ruda mai natanga a taifasului, ceva mai pretioasa, dar total lipsita de umor.