Patimi peste patimi saptamana aceasta. Toata tara patimeste pentru cate o tragedie sau pentru cate o idee. Asa e omul, asa sunt romanii: ca popor ortodox, tin doliu si pentru Papa, fiind tristi zile la rand ca a murit sarmanul om de boala si batranete, fac mare tam-tam din rapirea ziaristilor in Irak, manifestandu-si solidaritatea cu mic, cu mare (unii doar de dragul de a da bine la opinia publica), dar realizeaza tarziu in noaptea constiintei ca sunt o gramada de semeni de-ai nostri, conationali pe deasupra, care au trait si traiesc clipe grele fara a putea fi acuzati ca au vreo parte de vina in fasa naturii dezlantuite. In timp ce poporul uita ca are sarcini de indeplinit la serviciu, fiind cu urechea la radio, un ochi la televizor si altul la colegii care comenteaza situatia critica a ziaristilor nostri rataciti din tara… tocmai in Irak, in calea gloantelor ucigase de care s-au ferit pe strada, dar n-au scapat de ele in particular, autoritatile romane, prinse intre ciocan si nicovala sugereaza ca lucreaza din greu pentru readucerea nefericitilor acasa, ca sa linisteasca poporul militant pentru eliberarea ziaristilor si pentru a folosi probabil acest subiect fierbinte drept scuza pentru alte sarcini pe care le-au neglijat nepermis de mult. Curios insa ca, de cand lucreaza feriti de ochii si urechile curiosilor, nu rezolva nimic si se mai fac si de ras cu declaratii de genul: "suntem in principiu (!!!) in contact cu rapitorii” (a se traduce - teoretic vrem, dar practic nu prea) sau "vinovate pentru inundatiile din Banat sunt autoritatile sarbe”! Cam mult zgomot si cam dese pasarile de responsabilitati, dar la ce ne putem astepta mai mult? Doar suntem romani pur sange, ce ne e scris in gena in frunte ne e pus, n-avem cum sa ne dezicem de aceste "calitati”, ca doar ne-am face de ras in lipsa continuitatii!