Stau si ma gindesc ce-ar trebui sa fie schimbat la ziua de astazi, una in care citeva sute de privilegiati se foiesc in anonimat cu bancnote grele prin buzunare, avind atuul ca ar putea arunca oricind macar o saminta de confuzie. Deocamdata leul greu este inca o fantoma care ne bintuie, pentru ca vor mai trece cel putin citeva zile pina cind vom folosi noua moneda la cumparaturi, la film sau sa ne cumparam bilet de autobuz. Leii de care ne-am bucurat pina acum mai au destul de asteptat in buzunarele noastre burdusite pina cind vor fi declarati specie pe cale de disparitie. Insa, lucru ciudat, acum chiar incep sa ma simt atasat de ei, pentru ca ma faceau si pe mine sa ma simt milionar. E drept am prins si eu vremea in care te duceai cu 10 lei la film si mai puteai sa treci si pe la cofetarie cu banii primiti rest de la bilet. Am cunoscut, ca si cheltuitor intretinut, vremea suprematiei sutei de lei, cind lumea se uita cu veneratie la chipul lui Eminescu. Insa fiecare se simte atasat de banii pe care poate sa-i cheltuie cind are chef, asa ca si eu imi permit sa zic ca vremurile cind puteam sa sparg si un milion intr-o zi vor ramine speciale pentru mine.

Si parca e si o chestie de jena... Sa ridici 5-6 bancnote pe luna, tu care inainte iti umpleai portofelul? Si mai e si chestia asta cu monezile... Cum sa incepi deodata sa le tii contul la fieratanii cind atitia ani te-ai obisnuit sa faci pe generosul cu vinzatoarele si sa nu te mai uiti la rest?

E clar, denominarea asta ne ataca in felul nostru de a fi si nu stiu daca sintem atit de deschisi la concesii. Bineinteles, exclud de plano varianta ca m-as putea incurca la cumparaturi in numitii ROL si RON, desi ma indoiesc ca voi beneficia din partea celor cu care voi face trafic de moneda noua de atita rabdare ca si in cazul pensionarilor. Oricum, fie-ne denominarea usoara!