Biserica Ortodoxa a fost dintotdeauna de principiul "Sa dam cezarului ce este al cezarului si Lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Dar, ca sa ai posibilitatea de a da mai mult Domnului in afara de rugaciune, dragoste si smerenie, trebuie sa ciupesti sau sa apelezi la daniile cezarului.
Prin vremi, o parte dintre ierarhi s-au multumit cu postura de pastori spirituali, incercand sa reziste si sa dezvolte parohiile si manastirile cu ajutorul, cum se spunea, al "banutului vaduvei". Altii au uzat de toate mijloacele permise si nepermise de morala crestina si de statutul de pastor de suflete pentru a intra in gratiile stapanilor lumesti.
Nu pentru a obtine notorietate publica i-a adus osanale Inaltul Pimen lui Adrian Nastase, dupa ce il facuse in vara albie de porci, ci pentru ca isi atinsese scopul. Jumatate din padurile cerute in Bucovina i-au intrat in patrimoniu, basca 50 de miliarde dividende de la proprietatile retrocedate in anii trecuti doar pe hartie. Inaltul Epifanie de la Buzau batea cu pumnul in masa nu pentru ca nu ar fi fost de acord cu politica Guvernului Nastase, ci pentru ca un pitifelnic local nu-i dadea satisfactie in obtinerea unor terenuri si cladiri. La fel, profitand de faptul ca este un potential aducator de voturi, episcopul de Tomis a speculat indelung nevoia de popularitate si spiritualitate a mai-marilor PSD, ajungand sa fie considerat de unii capelanul Palatului Victoria. Ba insusi Patriarhul Constantinopolului a cerut, intr-o recenta intalnire privata, ajutor de la primul-ministru al Romaniei pentru repararea unei biserici din Istanbul, avariata de islamisti.
Catedrala Mantuirii Neamului nu putea fi inaltata fara sprijin financiar si politic. Deci alte temenele, alte osanale. Castigul este de ambele parti: pentru unii imagine si voturi si o mica speranta de iertare a pacatelor, iar pentru ceilalti realizarea dorintei ca biserica sa devina ceea ce a fost, si mai mult decat atat. Pe de alta parte, pastorii de suflete sunt si ei oameni, iar o parte dintre ei nu pot rezista tentatiei de a gusta mierea care le trece printre degete. Vor si ei putere, bani, masini de lux, proprietati pe care sa le lase familiilor din care au plecat. Sforile se trag la niveluri inalte, iar "poporul credincios" este incantat cand mana vladicii Teodosie, pe care reuseste sa o sarute o data pe an, este aceeasi care a fost stransa tovaraseste de presedintele Romaniei. Acelasi lucru s-ar intampla oricine ar fi la putere. Dupa vechea vorba "Pupa-l in bot si papa tot!".