Suntem celebri! Cosmeşti, Lieşti, Nămoloasa, Capră, Zaharia, barajul de la Lungoci... Adelin, ai legătura. De aici ne îndreptăm către Mile Cărpenişan care transmite de pe un acoperiş de grajd. Cătălin Radu Tănase, eşti şi tu în direct! Ce mai, suntem celebri! O mare nenorocire a scos Galaţiul din anonimat.
Niciodată judeţul nostru nu a reprezentat pentru ceilalţi decat un loc pe care îl asimilau cu „sarma” şi despre care nu îşi dădeau seama dacă este aşezat între Roman şi Vaslui sau invers. Centrele media de la nivelul Bucureştiului au evitat cu o consecvenţă demnă de altă cauză să amintească despre Galaţi. In viziunea mea, pentru acest lucru există mai multe explicaţii: capetele luminate cu opaiţul de pe la noi nu au reuşit să iasă din sac şi, de cele mai multe ori, s-au afirmat doar prin gafe; apoi media din Galaţi este în cel mai evident mod sub cerinţele consumatorilor de informaţii (segmentul mai e băgat în seamă doar de cei care nu au cu ce îşi împacheta cozonacii, ori cărora le lipsesc capacele la oale).
Simt în aerul ce împrejmuieşte ca un ţarc autorităţile gălăţene televizate excesiv un soi de vedetism a la Răducioiu. E adevărat că în acest moment un copil de clasa a cincea va reuşi să spună unde se află Cosmeştiul, Lieştiul, Nămoloasa, sau cand a domnit prefectul Capră. Marea durere este aceea că şcolarii sunt acum în vacanţă, iar pană cand vor veni din nou la şcoală au să uite definitiv tot ce au învăţat astă vară.
Nu vreau să insinuez că vreunul dintre ei şi-a dorit acest dezastru (unii n-au mai dormit de zile bune), tot ceea ce spun este că ai noştri carmaci nu ar trebui să se culce pe lauri, pentru că este vorba, de fapt, despre mărăcini.