Existau unele semne ca vom avea parte de o vara politica fierbinte. Dar nu foarte clare. Si asteptam sa vad ce anume va strica, pana la urma, concediile politicienilor. Dinspre presedintie, sursa principala a tensiunilor, nu venea nici o veste. O tacere neobisnuita (de la sosirea lui Traian Basescu acolo) invaluia Palatul Cotroceni. Nici dinspre parlament nu se observa ceva deosebit, care sa confirme presentimentul ca nu numai ploile vor face vraiste vacantele in vara aceasta.

Finalmente, cea care a lamurit incertitudinile a fost Curtea Constitutionala. Ea a socotit ca nu poate sa renunte la unele privilegii conferite de regimul anterior si, in consecinta, a respins ca „neconstitutionale“ unele articole din legea care voia sa reformeze Justitia (pentru care guvernul Tariceanu isi asumase raspunderea in fata parlamentului). Unii din cei noua membri ai onoratei Curti aveau chiar in familie motive sa ridice obiectii juridice. Asa ca, de fapt, decizia adoptata n-a fost o mare surpriza. Numai ca ea a actualizat un proverb. Buturuga mica rastoarna carul mare.

Seara, cand s-a intors de la Atena, premierul Tariceanu arata relaxat, neafectat de hotararea Curtii Constitutionale. Lucrurile pareau ca-si urmeaza cursul firesc. Asadar, geamantanele pregatite pentru concedii au ramas, in noaptea aceea, nedesfacute.

Despre ce s-a intamplat in acea noapte nu se stie ceva sigur. Exista doar zvonuri. Se vorbeste ca premierul Tariceanu ar fi fost amenintat de presedintele Basescu, seful neoficial al PD, ca ministrii democrati se vor retrage din guvern, lasandu-i pe liberali in ofsaid, daca guvernul nu demisioneaza. Dar cum in Romania se naste un zvon la fiecare jumatate de ora, cum remarca un ambasador apusean prin anii ’30, nimic nu e cert. Oricum, a doua zi, domnul Tariceanu parea o alta persoana. Ne-a anuntat, pe un ton foarte viril, in care nu se simtea nici o ezitare, ca nu e dispus sa suporte tupeul Curtii Constitu-tionale de a bloca reformarea Justitiei si ca guvernul sau a hotarat sa demisioneze, pentru „a se intoarce la popor“. Adica, pentru a deschide calea alegerilor anticipate.

Brusc, atmosfera politica s-a supraincalzit. Parlamentari care abia s-au obisnuit cu fotoliile de la Camera si de la Senat vor fi avut un frison la gandul ca ar putea ramane, vorba lui Agamita Dandanache, „fara coledzi“. Prin sediul partidului de buzunar al d-lui Voiculescu va fi suflat un vant de panica. Pe buna dreptate, de altfel. De cine se vor mai putea agata fostii „puristi“ ca sa-i tracteze in parlament? Politicienii, si cei de la Putere, si cei din Opozitie, si-au reamintit de „poporul suveran“, de care cam uitasera. Alianta portocalie a suspendat frictiunile dintre liberali si democrati. Nimeni nu mai pomeneste de un posibil divort. La randul sau, PSD vrea sa para unit. Luptele de gherila dintre grupuri au fost amanate. Romanii trebuie convinsi ca politicienii nu-si bat capul cu interesele proprii. Ei au la inima numai grijile tarii.

Practic, din toate partile se aude acum acelasi refren: „interesul national“. Nici un liberal si nici un democrat nu vor recunoaste ca PNL si PD urmaresc, de fapt, prin alegerile anticipate, sa obtina mai multe locuri in parlament ca sa poata guverna singure. Vor pretinde ca „se intorc la popor“ numai fiindca PSD, prin sucursalele sale din varful Justitiei, a blocat reforma, punand in pericol integrarea noastra europeana. Nimeni de la PSD nu va sufla o vorba despre teama fostului partid de guvernamant ca s-ar putea sa fie sanctionat la urne pentru cardasia cu diversi Omar Hayssami aflati (sau nu) in atentia Parchetului. Geoana face si el caz de „interesul national“, acuzand incercarea Aliantei de a lua puterea „total si discretionar“ si „instaurarea dictaturii lui Traian Basescu“.

Pe scurt, actuala criza nu e doar o criza politica sau doar o criza constitutionala. E o criza a simulacrelor intre care traim.