... era o lume mai speciala, speciala de tot. Ea era populata cu o specie mai aparte de oameni. Ei aveau probleme cu gramatica, cu SRI-ul, cu fortele oculte, cu partidele de la putere si in general cu restul lumii. Cei care nu faceau parte din tara lor erau intruchiparea raului. Erau niste oameni care ii furau cind erau chemati la urne sa isi aleaga sefii de trib, care se uneau sa lupte impotriva lor, care nu le dadeau voie sa apara la TVPadurea si in general unde le-ar putea vedea cineva moaca. Oamenii din Vadimland nu prea ii sufereau pe cei care refuzau sa le cinte in struna si ii amenintau ca ii impusca in poiana principala a padurii sau ca ii trimit sa sape la canalul de linga corturi. Ei duceau o lupta lunga cu poporul lui Bela, mare amator de gulas, natiune care atenta la spatiul vital al Vadimland-ului. Unii contemporani cu acele vremuri au consemnat ca toata lupta cu poporul doritor de gulas era de fapt una inventata pentru ca si vadimii sa aiba o doctrina. Cindva au dat-o cu fard si aparent au renuntat la ea, in speranta ca alte popoare ii vor ajuta, dar respectivele, mai evoluate, nu s-au lasat trase pe sfoare si i-au trimis acasa.
Cetatenii care paraseau Vadimland - ul deveneau peste noapte cei mai aprigi dusmani. Se ridea de infirmitatile lor, erau amenintati cu bataia si trecuti in categoria imbecililor si infractorilor. Nu erau uitate nici nevestele sau copiii lor, care aveau parte aproape de acelasi tratament.
Din cind in cind locuitorii Vadimland - ului se adunau laolalta si se sfatuiau intre ei. Se uitat in oglinzi si isi spuneau ca sint cei mai frumosi. Se incordau si isi ziceau ca sint cei mai puternici. Se laudau intre ei si isi faceau planuri cum o sa stapineasca intreaga lume. Unii dintre ei incercau sa vorbeasca, dar limba nu ii prea asculta si se incurcau printre cuvinte. Gramatica si Limba erau doua dame pe care multi dintre ei inca nu le cunoscusera. Erau printre ei si citiva buni prieteni cu ele, numai ca aceia erau tinuti spre capatul padurii. Nu aveau ce cauta in mijlocul ei.
Ceilalti, pe limba lor, le promiteau natiilor conlocuitoare un trai mai bun daca ii ajuta sa ajunga pe la sefia Inaltului Trib Parlamentar. Unii ii credeau si chiar ii ajutau. Odata vazuti acolo multi deveneau actori si jucau in piese de teatru. Cind se intorceau acasa le povesteau oamenilor ca fac tot ce pot pentru ei. Oamenii au inceput treptat insa sa-si dea seama ca vadimii vorbesc de pe pereti. Multi dintre ei au refuzat sa ii mai ajute si uita asa Vadimland-ul scadea intr-un an citi altii in zece.