In epoca numita si a mondializarii, notiunea de patriotism se regaseste mai putin in limbajul politic si de presa. In mod paradoxal, la patriotism se apeleaza mai frecvent, de pilda, in discursul politic american, atunci cand li se aminteste cetatenilor apti de a purta haina militara datoria patriotica de a-si sluji tara in Irak sau Afganistan. In Europa, cuvantul "patriotism", fara a fi considerat "incorect politic", este, insa mult mai putin uzitat decat, bunaoara, "integrare europeana".
ßi totusi, intr-un cotidian francez a aparut zilele trecute, un editorial intitulat chiar "Patriotism". In Franta, adica intr-o tara care reprezinta una dintre coloanele de rezistenta ale constructiei integrarii europene. E drept ca titlul respectiv figureaza intr-un cotidian de provincie.
"Journal de la Haute-Marne" observa ca, "in numele patriotismului economic european pentru care pledeaza presedintele Chirac si premierul Villepin, unii vor fi mahniti de faptul ca grupul francez Alsthom a cedat firmei norvegiene Aker Yards santierele navale de la Atlantic, ceea ce inseamna ca un patrimoniu industrial national trece sub dominatia capitalurilor straine".
Amaraciunea - continua editorialistul - este cu atat mai mare cu cat, ca de obicei, salariatii intreprinderii vor fi ultimii informati, asupra tranzitiei si, bineinteles, nu vor avea nici un cuvant de spus nici macar in ceea ce priveste soarta lor ca angajati sau conditiile in care vor lucra, eventual in noua formula.
ßi totusi, cedarea santierelor de la Atlantic nu s-a facut in cele mai rele circumstante, sustin alte voci mai optimiste. Preluarea lor de catre un grup european "este mult mai sigura decat daca ar fi fost vorba de un gigant asiatic, indeosebi sud-coreean." Intr-un asemenea caz, se presupune, s-ar fi inregistrat o scadere spectaculoasa a comenzilor, ceea ce ar fi pus sub semnul intrebarii insasi functionarea santierelor.
Astfel privite lucrurile, discutia asupra patriotismului si mai ales asupra a ceea ce liderii politici numesc patriotism economic dobandeste noi valente. "La ora mondializarii productiei si schimburilor - scrie ziarul mentionat - notiunea de patriotism economic este obligata sa devina elastica. "In sensul ca patriotismul trebuie sa se retraga in fata factorului economic. De buna seama ca, din multe puncte de vedere, este in mod evident preferabil sa sprijinim intreprinderile nationale, fie si numai prin contributia lor la bogatia nationala. Dar ratiunea impune acum ca, in fata mai ales a patriotismelor economice american, chinez si indian, sa concepem si sa admitem o forma de patriotism economic european" - conchide ziarul francez.
Iata o abordare pe care, probabil, oamenii politici din tarile Uniunii Europene nu au curajul sa o sustina atat de deschis in exprimarea lor publica, dar pe care o publicatie de provincie nu se sfieste sa o faca. "Patriotismul economic european", abia la inceputuri, ar urma sa constituie o componenta a "identitatii europene" atat de mult invocata, mai ales cu prilejul
alegerilor pentru Parlamentul
European. Alegeri care continua sa aiba, in mod constant, un numar mult mai mare de absenteisti decat alegerile nationale la diverse niveluri. Este inca una dintre marile sfidari cu care se confrunta Europa Unita.