Am auzit de el in perioada CDR-ista. Un tip destupat la minte, destept foc, deosebit in politica externa romaneasca. Faptul ca provenea din scoala ieseana, unde erau corifei inainte de '89 Liviu Antonesei, Ioan Petru Culianu si alti asemenea lor, ii dadea si mai multa credibilitate. Ucenicia la scoala lui Andrei Plesu aducea personalitatii actualului ministru de Externe un atu in plus. In entuziasmul schimbarilor din 2004, numirea lui Razvan Ungureanu a produs in randul sustinatorilor Aliantei speranta ca Ministerul de Externe va fi altul decat cel structurat pe vechile cadre diplomaticesti mostenite din perioada lui Ceausescu.
Dar... au inceput dar-urile. Luat la bani marunti la inceputul mandatului, tanarul ministru declara nonsalant ca el este membru in partidul care l-a propus pentru un mandat de patru ani doar de cateva zile. Apoi, rasufla ceva din dosarul de cadre. In perioada de trista amintire, a fost nici mai mult, nici mai putin decat secretar general al UASCR, adica in Uniunea Studentilor Comunisti din Romania. Ei, si ce daca!? E baiat destept si va duce politica externa romaneasca acolo unde ii este locul. Anuntate cu surle si trambite, restructurarile din noul minister de Externe s-au dovedit un fas.
Cu multa dragoste fata de romanii de pretutindeni, noul ministru da peste cap aproape toate legaturile cu diaspora. Tratativele cu Ucraina legate de Canalul Bastroe au ramas in coada de peste. De Insula ßerpilor nici nu mai poate fi vorba. Protejarea romanilor din Basarabia, Transnistria Serbia si Ucraina a fost lasata in plata Domnului. In schimb, cu mandrie patriotica si emfaza romaneasca, suntem declarati (probabil reminiscente din perioada Viena a ministrului), nici mai mult, nici mai putin, drept land austriac.
Nu trece mult timp si sturlubaticul domn ministru face cadou Ungariei o mostenire de multe, multe milioane de euro, punandu-le maghiarilor in brate mostenirea Gojdu. La Vatican nu mai este sa tina spatele eminentul diplomat Theodor Baconski, asa ca scandalul Cathedral-Plazza se lasa cu o racire pana aproape de bruma a relatiilor cu Sfantul Scaun. Apoi, domnul ministru gaseste de cuviinta sa caracterizeze limba celor care sufera dincolo de Prut drept "limba romana light". ßi ca cireasa sa fie asezata mot
pe tort, sumitul Marea Nea-
gra a adunat, cu chiu, cu vai,
doar vreo trei presedinti din cei multi anuntati initial. "Unde e sperantele mele pe care le-am avut...?"