In 2004, scapati de infantilismele trecutului, am trimis in Parlament, prin vot, numai 5 partide, agregate in uniuni, aliante sau de sine statatoare. in acelasi timp, lista partidelor "cu orice pret” a scapat de obezitatea de alta data iar faptele au fost remarcate pozitiv si pe buna dreptate de intreaga lume democratica, mai ales dupa integrarea tarii in NATO si angajarea ei in finisul admiterii in Uniunea Europeana. Numai ca, la scurt timp dupa ultimul scrutin, normalitatea mult rivnita a fost detonata iarasi prin aruncarea pe piata publica a ideii ca este necesara crearea de urgenta a unui partid de tip popular-european de esenta crestin-democrata.

Ar fi greu de spus de unde porneste acest deziderat despre care se vorbeste cu insistenta de o vreme incoace, dar a crescut simtitor numarul celor care - politicieni si/sau analisti - incearca sa ne convinga ca nu se poate fara un PPE romanesc. Din aceasta ciudata optiune care poate materializa un mimetism pagubos, se nasc citeva nedumeriri in legatura cu utilitatea transferarii fortate a unor forme politice care inca la noi nu au continutul necesar.

in perioada postdecembrista, PNtCD s-a imbogatit cu aproape tot ceea ce inseamna astazi pe continent atributul de "popular”. Cu toate acestea, partidul a esuat in derizoriu si este greu de crezut ca prin rebotezare "europeana” si prin fuziuni si absorbtii nesemnificative, cum isi propun PNtCD, URR, UCD si AP se poate asigura renasterea vechiului si substantialului electorat crestin-democrat. Este, apoi, cel putin ciudata batalia care se da pentru crestin-democratie care pare sa fi devenit in viziunea multora eticheta garantata a succesului politic. Iar daca in cazul partidelor mici lucrurile pot fi intelese, nu acelasi lucru se poate spune cind se vorbeste de PNL si PD, formatiunile care alcatuiesc Alianta DA si reprezinta coloana vertebrala a actualei guvernari.

in ceea ce-i priveste pe liberali, multe lucruri s-au lamurit la recent incheiatul Congres al PNL. Theodor Stolojan s-a exprimat in favoarea fuziunii partidelor din Alianta, la fel cum au facut-o si seniorii liberali. S-a spus insa ca acest demers trebuie facut cu calm pentru a nu periclita guvernarea si, implicit, functionarea Aliantei. in plus, liberalii europeni i-au avertizat pe liberalii romani sa ramina in Internationala Liberala, ceea ce a facut ca la Congres tema fuziunii PNL-PD sa ramina pe planul doi. Nici democratii nu insista pe necesitatea grabirii momentului fuziunii si discutiile vor dura si vor fi aprige avind in vedere ca PNL se considera de pe acum liderul acestei combinatii politice, ranind orgoliul formatiunii care l-a dat pe presedintele Romaniei.

Dincolo de acestea, insa, se pune intrebarea care ar putea fi electoratul "popularilor”? si, apoi, cit de morala poate fi fata de alegatori aceasta clonare politica ce nu se intemeiaza pe cerinta clar exprimata de o parte semnificativa a electoratului, ci doar pe vointa unor lideri? Mult controversatul traseism al parlamentarilor si al altor demnitari s-ar putea vedea dublat de traseismul doctrinar care anuleaza respectul fata de alegator. Fiindca cei chemati la urne afla dupa alegeri ca partidul pe care l-au votat a fost doar o masca in spatele careia a stat ascuns un alt chip, strain si cel mai adesea necunoscut celor ce s-au prezentat la urne