Din Podul de Flori, care a unit odata, fara a mai lua in seama barierele artificial create, pe cei de o parte si alta a Prutului, nu s-a mai ales decit praful. Cel putin asa pare la prima vedere. Numai ca, analizind mai profund situatia, o sa vedem ca, daca "infratirea" la bune de atunci nu mai este, in schimb "infratirea" la rele e singura actiune care nu duce lipsa de activitate pe ceea ce a mai ramas din Podul de Flori. Iar cei care poarta peste vreme si mentin legaturile create atunci, de o parte si de alta a Prutului, sint mai ales traficantii de tigari sau moldovenii, mina de munca ieftina, care spera sa mai scape de saracia de acasa, trudind pe mosiile matcasilor, si nu numai. Probabil ca din patriotism local, si nu din saracie, galatenii cu minimul pe economie in cartea de munca mai cauta prin piete, chiar cu mult interes, renumitele tigari "Doina" sau "Plugarul", aduse pe sest de peste Prut si, probabil tot din patriotism local, nu ca sa faca economie, matcasii, si nu doar ei, angajeaza la negru, ca zilieri, moldoveni de peste Prut. Dupa cum se vede, in ciuda tuturor piedicilor, si in ciuda faptului ca Prutul a ajuns sa separe ceea ce odata era un intreg, legaturile de singe nu se rup. Numai ca intre timp romanii s-au mai naravit la obiceiuri capitaliste, asa ca zicala "frate, frate, dar brinza e pe bani" a capatat mai multa importanta, asa ca profita de zor de pe urma "fratilor" moldoveni pe care-i angajeaza sa munceasca in sere sau cu care fac afaceri din care ies net in avantaj. Deci Podul de Flori nu a disparut, dar s-a transformat intr-unul din tigarete si forta ieftina de munca.