Aproape totul este de vanzare: un rinichi, un ochi, o mana de ajutor, informatiile, bunavointa diferitelor mijloace de manipulare a maselor... Fiecare om are pretul lui, iar cum cea mai mare curva a societatii este politica, ea reuseste sa ne gaseasca fiecaruia dintre noi un rost in jurul ei: de platitor, de spectator neputincios... Contribuim la perpetuarea unor lucruri care nu sunt specifice doar peisajului mioritic, ce ma mira insa lucrurile intoarse brusc, la 180 de grade. Nu in "slow motion" sau usurel, ca sa nu se prinda toata... presa asta nemernica in felul ei pervers de a fi de cele mai multe ori, ci in stilul urmator: azi scriu despre cineva ca e porc, ultimul ratat cules de pe drumuri, iar maine... ratatul nu este de fapt ratat, este un geniu neinteles, un tip super destept si smecher, ba chiar ii dai si "sfaturi" despre cum sa se fereasca de "amicii" de partid care il sapa! E misto politica si presa, e super-tare cum poti zice azi un lucru, iar maine cu totul altul, ma intreb oare unde se va ajunge la un moment dat: in aceeasi curte... roz? Cu aceeasi eticheta, toti, lipita in frunte, de persoane fara principii si convingeri? Dar, vorba aia: fiecare om are pretul lui. E adevarat, dar pretul nu-ti pune, la comanda, pixul in brate si nu te poate obliga sa insiri la foc automat toate tampeniile. Sau... oare? Nu e nimeni perfect, nu e nimeni atat de tembel incat sa nu stie ce e aia "politica institutiei" pe care o reprezinti, dar parca in unele cazuri se intrece, prea lejer, o anumita masura. Iar daca tot se procedeaza la rastalmaciri de situatii la 180 de grade, cei care se cred prea invatati in domeniu ar trebui sa stie ca lucrurile se pot face si finut, asa incat sa nu existe atat de multe interpretari... "Amici" care sapa pe unul sau altul? Au reperat deja mesajul si probabil ca nu trebuia sa se intample asa. Au inteles sursa disconfortului si au inceput, la randul lor, sa-si faca planul de atac. Intermediare vor fi, si de aceasta data, randurile. E ca in "basmul", sa zicem, Tariceanu-Basescu. Se spurca pe fata, e adevarat, in cazul care m-a minunat pe mine atat de tare deocamdata ne aflam (si asa se va marsa si pe mai departe) la intepaturi "cu perdea". Dusmanii nedeclarati se vor face, pe mai departe, ca nu stiu unul de celalalt. Ce a dracului e politica asta! Deja se fac pronosticuri ca un partid anume, de fapt o persoana anume, n-are nici un rost sa-si mai faca ganduri de candidatura... E ca intr-un film, pe care l-am putea numi, poate neinspirat, "Casa de toleranta".