Tinerii liberali au chef de ceoace. Si distractie. Si, din cate imi aduc aminte, tinerii liberali din Constanta si-au ales noua conducere. Intr-un cadru extrem de „transparent”. Atat de „transparent” incat s-au limitat la a transmite presei un comunicat prin care aduceau la cunostinta curiosilor rezultatele alegerilor. Dar, pana la urma, pe cine intereseaza fetele politicienilor in devenire? Parca nu ne-ar fi de ajuns astia pe care ii avem! P-astia ii avem, cu astia defilam. Mai departe, schimbarea clasei politice ramane un vis atat de indepartat… Si totusi, tinerii liberali fac ceva! Dom’le, misca tinerii acestia, spre deosebire de altii, de la alte partide. De exemplu, tot prin intermediul unui comunicat (ca baietasii si fetitele in cauza sunt cam speriosi cand vine vorba de aparate de fotografiat, daramite de reportofoane - ca poate scapa cine stie ce porumbei pe gura si ii lasa pe ai mari sa se desfasoare in conferinte), junii PNL ne anunta ca au o foarte frumoasa actiune: „Inveti bine, te distrezi bine intr-o camera buna”. Cu alte cuvinte, liberalii tinerei se vor duce sa renoveze si sa modernizeze (trag concluzia ca pe banii liberalilor mai mari in varsta, cu functii si putere la… buzunar), pentru inceput - zic ei - cinci camere din caminul studentesc al Universitatii Maritime Constanta. Si daca tot e vorba de UMC, poate ca se impune sugestia: parca deunazi zariram noi ceva lavabil galben care se cerea cumparat din Brick! Daca, din greseala, asta seamana a reclama, imi cer iertare. Si tot ca o nestiutoare zic: preocuparea asta liberala de a smotrui prin camerele nerezolvate de conducerea Universitatii mentionate va avea si o continuare? Adica vor exista si alte actiuni? Si daca vor exista, cand anume isi vor sterge tinerii viitori politicieni ai tarii - nu neaparat numai cei liberali, dar si altii - casul de la gura si vor iesi in fata? Ca parca granzii de prin partide se laudau ca ii vor baga si pe ei la inaintare. Asa ar fi fost si corect, ca de mutrele unora - vesnici parlamentari - ne-am cam saturat cu totii, chiar daca respectivi isi aroga „meritele” experientei. Cu atata experienta, poate ca ar fi fost cazul sa dea si pe dinafara, astfel incat sa-si satisfaca nevoia de cunoastere si mititeii din partid, dornici si ei sarmanii sa le creasca aripi. Poate ca mai-marii de prin partide au tehnica lor: ii lasa pe cei mici sa „se coaca” la foc mic, ca sa se rumeneasca bine, si pe-o parte si pe alta, sa nu se arda mai tarziu in focul disputelor de pe scena politica. Totodata, aceleasi probabil considerente ale sefilor de partide le permite tocmai lor - celor mari - sa isi mentina, cat mai mult, functiile.