De cand lumea, exista o vorba foarte adevarata si foarte folosita in viata de zi cu zi: cea mai buna arma de aparare e atacul. Iar unele din primadonele (de orice gen, sex si culoare politica) din politichia autohtona par sa exerseze din greu pe portativul cotidianului pentru a excela in punerea in aplicare a acestui dicton. Cu alte cuvinte, cand tie nu-ti reuseste mai nimic, te apuci sa arunci cu noroi, pumni, sticle, borcane, invective si alte vorbe grele sau usoare prin subintelesuri ... in altii. Adica... aproape cu tot ce se poate arunca, sa nu ramai cumva dator in acest lant al slabiciunilor. Mai ales daca ai un strateg de imagine ce incepe sa aduca doar a intrigant de mahala. Acum, daca esti acuzat ca ai o matusa, bunica sau o strabunica Tamara care pretinzi ca ti-a facut cadouri de miliarde de lei, se obisnuieste sa "te scoti" povestind ca si X-ulescu a primit de la verisoara mai bogata ca Tamara un cadou mult mai consistent decat al tau. Mai pui reflectorul presei si pe un altul, la fel de corupt ca si tine, chiar daca - spui tu - celalalt este mai patat si rechinii mass-media au ce stoarce de la el, pentru a te lasa pe tine in pace, sa-ti vezi de afaceri si de educarea ... maselor. Pentru ca da, in ograda coruptului, dupa chipul si asemanarea acestuia, sunt functionari impregnati cu miros de coruptie, iar la curtea acestor regi, artizani ai marilor tunuri, canta circarii afacerilor, marii tepari si iubitorii de spaga (data sau luata). Care mai de care mai zelosi in antrenamente, cu scopul de a deveni cei mai priceputi in furaciuni si ingropat mortul in ograda altuia. Cu cat mai mare e victima, cu atat mai mare e si renumele de "afacerist priceput", care calca pe cadavre pentru a-si pastra renumele de vulpoi batran. Colac peste pupaza, daca asezonezi boscorodelile cu nemultumiri la adresa ziaristilor platiti de dusmanii politici sa te demaste pe tine pentru a-ti face rau, ai impresia ca lumea te si crede. Oare asa considera unii ca se castiga renumele de bun roman - pastrand vii vorbele de duh din popor, ca dovada a romanismului? Cu regret ii informez pe paranoicii care se regasesc in randurile de mai sus ca un astfel de portret poarta alte nume, in afara celui de "bun roman": in general cam opusul acestei sintagme. Mai strigati-l, frate, pe Tepes, poate i se face mila, totusi...