Mii de credinciosi au stat la coada, zilele trecute, la Biserica Sfantul Mina din Bucuresti, ca sa atinga moastele facatoare de minuni ale sfantului ocrotitor al pagubitilor si hotilor deopotriva. Si totusi, numarul celor care cred ca in acest fel isi vor capata dreptatea ori li se vor ierta pacatele este mult mai mic decat numarul celor ce ingroasa cele doua categorii!
Chiar daca prima tabara - cea a pagubitilor - este insutit mai mare decat cea a talharilor, aceasta din urma este, de departe, cea mai ofensiva.
Ganditi-va la putinii, dar mult prea viclenii care invart afaceri oneroase in mai toate domeniile, de la petrol pana la constructia de drumuri, la expertii in devalizarea bancilor, la sarlatanii jocurilor piramidale si ai fondurilor de investitii, la jefuitorii de paduri, la miliardarii de carton care au cumparat pe nimic intreprinderi uriase pentru a le aduce la faliment si la multi altii asemenea lor.
De partea cealalta, a inselatilor, mintitilor ori pagubitilor de tot felul, sta multimea oamenilor de rand, carora nu le-a mai ramas decat rugaciunea ori nadejdea in Dumnezeu. In ultimii 14 ani, strazile au fost prea des ravasite de strigatele de revolta ale milioanelor de tepuiti carora li s-au furat case, locuri de munca, bani, terenuri, gospodarii, paduri. Se pare ca pentru ei justitia lumeasca a uitat sa mai incline balanta. Pe multi ii vedem ratacind prin jungla orasului fara nici un rost; sau ingrosand randurile pelerinilor care mai spera sa-si schimbe viata doar cu ajutorul divin.
Dar cea mai mare categorie, pe ai carei reprezentanti nu-i veti vedea nici macar la coada la Moastele Sfinte, este alcatuita din milioanele de pacaliti, din patru in patru ani, cu urnele de vot. Acestia nu mai cred in nimic. Lor li s-a furat si singurul bun ce parea ca nu li-l va rapi nimeni, niciodata: speranta.