Televizorul a devenit de multa vreme un drog. Oamenii se lasa usor si in mod constient sedusi de imagini, semn ca gena ancestrala a idolatriei inca este puternica si nu s-a nascut virusul care s-o atace. Vremea cand Ceausescu a redus la numai doua ore programul singurei televiziuni de atunci a avut, imediat dupa 1990, un efect neasteptat. Desi poporul s-a napustit in fata televizoarelor, care mergeau 24 de ore din 24, "mancarea" era mult prea satioasa si a produs o oarecare greata. Asta si fiindca pe ecran apareau permanent doar noii politicieni, dupa ce inainte nu vedeai decat aceeasi imagine a dictatorului balbait.
Sloganul "ati mintit poporul cu televizorul" pare sa se fi incrustat mult mai adanc in scoarta cerebrala a politicienilor de astazi, decat in cea a poporului. La prima vedere, in aceasta campanie electorala, fruntasii politici sunt constienti ca nu mai trebuie sa se inghesuie ca sa apara pe micul ecran. Alergia este cronica si candidatii pentru cele mai inalte fotolii se feresc ca de dracu sa provoace greata de care vorbeam. Asa s-ar explica refuzul lor de a se confrunta in fata camerelor de luat vederi si trimit in locul lor pe cei din esalonul doi sau chiar trei, de multe ori niste necunoscuti ori uitati dupa atata stat la naftalina. Senzatia pentru telespectatorul de rand este una confortabila. Aceasta absenta de pe micile ecrane este insa si una simptomatica, daca nu periculoasa: politicienii n-au gasit formula de discurs care sa nu mai produca greata. Absenta lor creeaza insa un vid imens in mintea electoratului, care va merge la vot, daca o va face, total confuz.
Totusi, politicienii nu pot trai fara sa-si vada chipul la televizor, fara sa-si faca auzita la difuzoarele acestuia vocea indulcita de promisiuni. Alearga prin tara, organizeaza mitinguri electorale, unde nu se mai satura de baile de multime, si trimit apoi televiziunilor casetele cu imagini dintre cele mai exaltante. Confruntarea dintre candidati a devenit una la distanta. Ea se adreseaza, in acest fel, doar electoratului captiv, lasand in voia sortii pe nehotarati.
Situatia de pana acum demonstreaza clar ca lupta electorala barbateasca intre greii partidelor este evitata pentru a elimina orice risc. Acestora le este frica sa nu cada in grotesc, asa cum au facut-o de multe ori pana acum. Nici unul nu este pregatit pentru o confruntare nu doar civilizata, ci consistenta. N-au iesit din clisee si nici nu le pot folosi dandu-le o noua culoare. Pur si simplu sunt cantonati in ele pentru eternitate si adopta, in lipsa de imaginatie, politica strutului.