Cu sau fara autorizatii sanitare, cu sau fara mobilier, instalatii de iluminare sau alte inbunatatiri, a inceput scoala. Dar la goana dupa cartile si caietele speciale ori cheltuieli pentru tot felul de fonduri sau "investitii" gen table, banci ori uniforme, de-abia s-a dat startul. Pana la urma, ca in fiecare an, parintii "detinatori" de odrasle scolarizate constata cu aceeasi amarala ca nu-i deloc gratuit sa iti tii copilul la scoala. Pana la urma totul se reduce la bani, bani si iar bani. E drept ca parintilor nu li se smulg bani cu anasana din portofele dar pana la urma care dintre ei risca sa nu ii dea si sa isi puna copilul in situatii penibile?!

Probabil ca nici cadrelor didactice nu prea le vine la indemana sa se transforme in "perceptori ai darilor" dar nu au de ales. Majoritatea au ales sa fie dascali din cu totul alte motive, dar nu prea au de ales.

Banci noi mai trebuie, ca altfel, dupa o anumita durata de folosire, mobilierul se uzeaza si la autorizare s-ar putea sa apara probleme. La fel, nici tablele nu tin 100 de ani iar scoala chiar nu ar avea de unde sa le ia tuturor manuale si caiete speciale. Ca si autonomia asta este vai de mama ei cand vine vorba de finantare. Iar singurul buget mereu accesibil este tot cel al parintilor, care sunt cei care platesc pana la urma, de fapt, toata autonomia asa-zisului sistem de invatamant gratuit. Daca insa toata lumea poate fi sigura ca banii ceruti parintilor pentru ca ai lor copii sa studieze buchea cartii vor fi dati mai mult sau mai putin la timp, dar vor fi dati, despre banii de la stat nu e la fel. Ori vin prea tarziu sa mai poti face reparatii, asa ca incepi anul scolar in santier, ori intarzii dar vine Sanepidul si te ia la intrebari si zboara autorizatia.

Singura nelamurire pe care poate cei implicati nici nu si-o mai permit este de ce mai tot spunem ca avem invatamant gratuit pana la un anumit grad, cand e clar ca luminina zilei ca numai asa nu e.