Ne-am pierdut de noi... Ne-am instrainat de tot ce era al nostru si am uitat in timp de notiuni precum libertate, puritate, fericire, nefericire, valoare, ordine, ierarhie, pace, razboi, revolta, adevar, mantuire. Uitand de toate astea, am avut si avem tendinta de a ne creste copiii dupa "canoane" europene. Triste, reci si gangave notiuni, precum banul, puterea, lacomia, nepasarea, au invadat sufletele micutilor si adolescentilor nostri si cred ca asta s-a intamplat cu voia noastra. Ei cresc in cartiere in care navalesc, in urlete de manele, masini straine conduse de indivizi care "au castigat" in viata. O vila, o masina straina si mult banet - aceasta a ajuns sa fie in acceptiunea multora dintre tinerii nostri implinirea pe acest pamant. Si ma intreb: unde am fost noi in tot acest timp? Ce am facut cu si pentru copiii nostri? Ce dezastru am facut din sufletele lor!...

Nu pot sa nu ma intreb de ce au ajuns cei mai multi dintre copiii nostri sa creada ca este mai usor sa copiezi la bac decat sa dai tot ceea ce ai acumulat de-a lungul anilor de scoala si liceu. Cine a permis ca ei sa ajunga la aceasta concluzie? Ma sperie numarul mare de tineri care nu au reusit nici macar pe baza copiatului sa treaca acest examen... Cred ca nu ei sunt vinovati, ci cei care i-au lasat sa creada ca pot trece prin anii de scoala ca gasca prin apa, fara sa se prinda nimic de ei... Ma sperie aceasta generatie si mai ales ma sperie gandul ca e goala pe dinauntru, ca nu mai are modele dupa care sa se ghideze. M-au speriat subiectele de la bac, ma sperie ca literatura noastra a fost facuta praf si pulbere in favoarea unor subiecte despre "vedete" si cel mai mult ma doare ca noi nu am stiut sa-i ajutam la timp, n-am stiut sa-i luam de-o aripa si sa-i asezam in fata adevarului. Avem o istorie extraordinara, in lumea asta sunt lucruri cu adevarat marete, exista o muzica si o literaturea divine, iar noi i-am lasat de izbeliste pe acesti pusti care au fost atrasi de falsele valori. Realizez acum adevarul trist din versurile lui Blaga, dar aici exista si leacul pentru ai nostri: "Sta in codrul fara slava/ mare pasare bolnava/ Nalta sta sub cerul mic/ si n-o vindeca nimic/ Numai roua dac-ar bea/ Cu cenusa scrum de stea/ Se tot uita-n sus bolnava/ La cea stea peste dumbrava".