Desantul diplomatic de la Bucuresti al secretarului de Stat Condoleezza Rice, care se va produce maine, nu va da, aparent, prea multa bataie de cap comentatorilor politici. In mod sigur, se va semna acordul privind amplasarea facilitatilor militare americane pe teritoriul Romaniei si, tot in mod cert, noul ambasador american la Bucuresti va sosi si el la post.
Se poate asadar spune si comenta ca, in relatiile romano-americane, incepe in aceasta saptamana o fila noua. Chiar daca nu intr-o carte - imaginara - a axei Washington-Londra-Bucuresti (pentru ca presedintia britanica a UE are de gand sa zeciuiasca pachetul financiar destinat noilor state membre ale Uniunii). Dar prezenta militara americana in Romania va fi reglementata pe hartie, cu acte in regula, in baza unor prevederi convenite (mai mult sau mai putin clare, nu stim, dupa cum nici nu stim daca vom afla care sunt respectivele „prevederi“).
Oricum, analistii au de ce sa se ocupe. Cel putin un subiect este aprig dezbatut in acest moment. Mult prea umflata galceava despre inchisorile aeriene si terestre ale CIA in Europa si in alte „locuri negre“ de pe Terra insista pe doua abcese de fixatie, in Polonia si Romania. In aceasta mare abureala (in fond) au fost invaluite o droaie de state europene dintre cele mai respectabile, si nu e zi ca ONG-uri precum Human Rights Watch, ACLU sau Amnesty International sa nu inteteasca zarva cu noi invinuiri sau insinuari, pana acum prea aeriene (daca tot e vorba de avioane). Se debiteaza insa si gogomanii de tot hazul, inclusiv de catre o agentie de presa serioasa, ca Associated Press, care transmite, citand din „Washington Post“ (si acesta un ziar de toata credibilitatea), ca „Serviciile secrete americane au interogat posibili membri importanti al-Qaida in foste inchisori sovietice din Europa de Est“. De un asemenea „ajutor sovietic“ noi n-am auzit pana acum, dar daca ar exista ar trebui sa-l localizam, conform acelorasi surse, prin Dobrogea sau la Timisoara. Poate ne vor fi de folos, pentru identificare, imaginile din satelit ale Centrului spatial al UE de la Torrejon (Spania), solicitate de investigatorul desemnat de Consiliul Europei, parlamentarul elvetian Dick Marty.
Doamna Rice si interlocutorii sai romani de maine nu vor despica insa in patru acest fir (de par in ciorba relatiilor bilaterale). Ministrul american se va referi, probabil, la chestiune in numele Administratiei SUA, iar omologul ei, Mihai Razvan Ungureanu, a si spus ca e vorba de „o furtuna intr-un pahar cu apa“. Agenda relatiilor romano-americane are destule subiecte ce merita a fi discutate. Noul ambasador american vorbea despre petrolul caspic, democratizarea zonei Marii Negre, lupta impotriva coruptiei (in Romania, fireste) si despre reluarea adoptiilor de copii romani in Statele Unite. O lista de prioritati nu prea grozav alcatuita, am zice. Presedintele George W. Bush vorbea odata despre Romania ca o posibila punte intre Rusia si Occident. Zilele trecute, o „eminenta cenusie“ de la Moscova, fostul prim-ministru Evgheni Primakov, dadea glas ingrijorarii Rusiei fata de bazele americane din Romania. Despre asa ceva nu s-ar putea discuta oare maine?