Din torentii politici postdecembristi, stransi pe rand in albii cu debit mai mult sau mai putin constant, au ramas, iata, doar cateva paraie. Cu tot mai putine sperante de a deveni fluvii varsatoare in mare. Pe partea dreapta, seceta pare sa fi parjolit mai repede bruma de suvoaie revolutionare. Cine si-ar fi inchipuit, la inceputul lui '96, ca PN¥CD, marele invingator al alegerilor si liderul fara drept de apel al dreptei romanesti avea sa dispara de pe scena politica dupa cei patru ani de guvernare? Ca intr-o societate zvarcolita sub convulsiile saraciei de la baza si ale coruptiei de la varf, singurii reprezentanti ai dreptei vor ramane liberalii din PNL?
Dar cui ii vine sa creada, venind mai aproape, ca marele PSD, ocupantul fara drept de apel al stangii mioritice, a intrat deja in colaps, urmand, intr-un procent de probabilitate devastator, sa ia calea PN¥CD? Tendintele centrifuge, manifestate destul de timid dupa inlaturarea lui Ion Iliescu, dar deja foarte puternic dupa eliminarea lui Adrian Nastase, par sa nu se opreasca la doar cativa deputati, cum le place unora sa creada. PSD se afla intr-o criza profunda, tinut in viata artificial, nu de aparate, ci de "aparatnici" care mai spera, nostalgic, intr-o minune. De fapt, niciunul dintre grupurile - cel putin trei - bine conturate azi nu va mai putea sustine efigia unui partid care si-a strivit, in prabusire, structurile de rezistenta. Asa ca, se poate aprecia deja, despre PSD-ul ispitit deja de PC, PRM sau PD nu se mai poate vorbi decat la trecut.
ßi iata cum, asemenea PN¥CD-ului de odinioara, PSD, principalul brat al doritului fluviu de stanga, in loc sa ajunga la mare, se topeste in mlastina urat mirositoare a coruptiei si a prostiei. Principalul beneficiar al acestei dispersii nu este insa nici PC, nici PRM. El este, lesne de observat, Partidul Democrat. Care, beneficiind si de sprijinul mai mult decat consistent al Cotrocenilor, se consolideaza, tinzand sa se intoarca - ideologic vorbind - acolo de unde a plecat si, lasand la o parte codeala popular-europeana, sa devina, atat in tara, cat si pe continent, singurul reprezentant puternic al stangii.
Se ajunge astfel la conturarea clara (si civilizata!) a doua formatiuni politice cu adevarat reprezentative pentru electorat: un PNL al sustinatorilor dreptei si un PD al stangii moderne. Doua partide care, intr-o altfel de alianta, ar putea guverna, alternativ si eficient, viitoarea Romanie.