In zece ani de jurnalism, am scris despre subventii, scutiri, facilitati, beneficii, ajutoare de tot felul si proiecte sociale. Toate se adresau categoriilor defavorizate: someri, pensionari, saraci, rromi, handicapati. Nici macar o data nu am scris despre un ajutor, cat de mic, acordat celor care muncesc. Despre acestia am scris numai ca fac greve, ca se targuiesc cu guvernantii, ca se imbolnavesc pe baza de stress, ca nu mai fac copii pentru ca nu au timp sa-i creasca.
In jurul meu sunt oameni cu doua joburi. Se impart intre ele, se lupta cu traficul si ajung acasa doar pentru a dormi. Pentru acestia, as dori sa scriu ca au vreo facilitate pe undeva. Ca pot intra in fata la medicul de familie pentru a-si trata gripa pe care o poarta cu ei de o saptamana. Ca exista program prelungit la ghisee pentru a nu mai plati dobanzi la credite si impozite, ca au prioritate in trafic, ca exista vreo fundatie care are in grija salariatii. Pentru angajati nu exista facilitati, exista doar "servicii". Medic particular, cresa cu plata, taximetre, cumparaturi on-line cu adaos, concedii de mii de euro. Daca s-ar putea, li s-ar lua taxe si pentru aerul pe care-l respira, pentru nisipul pe care calca pe Litoral, pe asfaltul din fata casei. Pentru ca ei sunt aceia care au venituri. Ba, mai sunt si invidiati pentru asta. Ce-or face cu atatia bani, se intreaba cei care stau acasa si asteapta ca statul sa mai faca vreo pomana electorala. As da un raspuns pe masura, dar mi-e teama ca o sa fiu blamata. Pentru ca, am uitat sa va spun: de cei din "paturile sociale defavorizate" nu poti sa te iei. Ai dreptul doar sa-i intretii prin munca ta.