Am avut, cel putin dupa parerile de la nivel inalt, fata de sportul mondial. Campioni in vremuri demult apuse cu echipa nationala de handbal, dar cu o actualitate in domeniu ce lasa de dorit, cu putine si rare performante, cu infrastructura aproape la pamant, ne-am infatisat cu jalba in protap, in Germania, pentru a ne sustine candidatura pentru organizarea mondialului de handbal masculin seniori din 2009. In opinia delegatiei condusa de Cristian Gatu, presedintele Federatiei Romane de Handbal, din postura de favoriti. Si am luat-o in freza in stil mare, de s-a declarat Gatu interzis, socat, consternat etc. Zice el - nici prin cele mai negre ganduri nu i-ar fi trecut prin cap asa ceva, un lucru practic imposibil. De ce imposibil, numai presedintele handbalului romanesc stie, din moment ce de exemplu eu, sa zicem o ignoranta, o straina de culisele acestui sport, mai degraba o simpla admiratoare, as fi bagat mana in foc ca asta va fi decizia si nu m-a luat prin surprindere cu nimic. Chiar mi s-a parut normala si m-ar fi mirat sa ne aleaga pe noi. Noi care, asa cum bine s-a punctat, nu ne-am prezentat decat cu promisiuni. Am fost foarte amuzata sa citesc articolele aparute prin presa a doua zi, cat si declaratiile staff-ului romanesc, care s-a considerat foarte dedreptatit si dezavantajat de atu-ul croat: o blonda focoasa, "un adevarat animal" care s-ar fi ocupat de membrii consiliului federatiei internationale, sucindu-le atat capul, cat si... votul. Mania persecutiei, nu altceva. Nu a recunoscut nimeni ca au avut dreptate alegand Croatia in defavoarea noastra, ca este mai bine pusa la punct din punct de vedere al infrastructurii. Noi nu suntem in stare sa ne facem sali acceptate si omologate pentru participarea propriilor echipe de club in Liga Campionilor. Suntem varza si cu performantele, cu totul. Dar pretentii avem in continuare. Si la fotbal avem, nu-i problema, dar deocamdata vorbeam de handbal, unde ne-am implicat de la badica la opinca. L-a primit el presedintele Basescu pe Hassan Mustafa, presedintele Federatiei Internationale de Handbal, chiar in rezerva de la Elias, pe patul de spital. Si astepta in schimb votul acestuia, care - culmea - l-a tras pe ditamai presedintele pe sfoara si s-a abtinut de la vot. Curat murdar, nu? O adevarata conspiratie. Si, in loc sa ne revenim, sa ne dam doua palme si sa tragem tare pe calea performantei, o sa plangem ca nu am primit de pomana... cat or mai vegeta generatiile apuse pe scaunul FRH. Chiar asa am ajuns, sa avem nevoie de pomana, sa ne cantam Vesnica pomenire si sa ne uram sa ne fie tarana usoara?