Nici bine nu am terminat sa ne numaram mortii dusi pe ape, ca incepem deja sa contorizam victimele caniculei. O dam din extrema in extrema, si nu doar in ceea ce insemna previziune meteo. Reusim chiar sa transformam un gest nobil, ce ar trebui sa izvorasca dintr-un sentiment de solidaritate, intr-un calcul meschin de intr-ajutorare a propriei persoane. Facem o afacere din orice, chiar si din suferinta altora, caci, in fond, asta este natura romanului. De ce sa nu profite, daca se ofera posibilitatea. Romanasul fara prea multi gologani in buzunar, dar si fara prea multe tigle pe casa, ce s-a gandit? Tot sunt celibatar, ia sa-mi iau eu nevasta o „amarata” dintre sinistrate, ca nu mai are de nici unele, asa pot sa ajut si eu putin, poate ma ajuta si ea pe mine, am cu cine sa-mi impart singuratatea batranetilor! Iar „amarata” de sinistrata chiar poate sa-l ajute, si inca destul de mult, caci romanasul nostru cu gust de inavutire a prins spilul ca Guvernul s-a pus pe plata si vrea si el o bucatica. Una mica, dar sa fie! Ca doar si din asta se pot face bani, iar inca de pe vremea strabunilor, maritisul a fost o afacere, de ce nu ar putea sa fie si acum. De partea cealalta, autoritatile trimit zeci de ajutoare catre zonele afectate. Lucru de asemenea laudabil, ca doar sunt romani de-ai nostri si trebuie sa le intindem o mana de ajutor. Dar cum pe unde ne intoarcem am auzit un singur lucru, ca suntem saraci si nu avem nici unii de nici unele, drumul convoaielor cu donatii a fost un pic ajustat, pentru a ajunge in punctele cheie, in localitatile al caror nume a rasunat prin mass-media. Ba ca sunt cele mai afectate, ba ca cutarica guvernator s-a plimbat putin cu barca pe acolo si a dat mana cu unul si cu altul, de, daca a fost premierul trebuie sa ajunga si ajutorul. Ce mai conteaza ca in satul alaturat pagubele sunt la fel de mari, sau poate mai semnificative. Nu a fost nici o personalitate pe acolo, nu s-a dat la TV, deci nu pot nici donatorii sa se laude prea mult cu donatia. Nu rasuna la fel de tare! Si uite asa, ba ca isi trage de o casa pe spinarea unei nefericite ce nu mai are dupa ce bea apa, ba ca isi cumpara imaginea doar pomenind o localitate inundata, romanul dovedeste inca o data ca stie sa faca afaceri, din orice.