Preocupati de lupta pentru fotolii, de acapararea domeniilor banoase din guvern, de galceava marunta si de loviturile sub centura aplicate aliatilor, politicienii puterii ignora intentionat interesele tarii in favoarea propriilor aranjamente, dispretuind importanta prezentului si lasand la voia intamplarii viitorul. In loc sa gandeasca proiecte modernizatoare care sa-i ajute pe romani sa intre de-adevaratelea in spatiul prosper european, partidele guvernamentale se razboiesc pentru influenta, pentru ministerele de unde se pot face favoruri afaceristilor prieteni si pentru vizibilitate la televizor. De partea cealalta, partidele din opozitie incearca sa puna in umbra succesul integrarii europene, boicotand in parlament toate proiectele restante pe care UE le asteapta inca din partea Romaniei.
Comisarul european pentru extindere i-a trimis premierului Tariceanu chiar inainte de Craciun un avertisment-cadou: o scrisoare prin care explica oficialilor de la Bucuresti ca Romania risca sa fie sanctionata daca legea privind controlul averilor demnitarilor nu va intruni standardele europene. Este vorba despre proiectul de infiintare a Agentiei Nationale de Integritate (ANI) pe care parlamentarii l-au demontat si transformat intr-o forma fara fond. Rolul acestei Agentii era de a verifica felul in care parlamentarii, ministrii, inaltii functionari, primarii si alte persoane aflate in fruntea unor institutii publice si-au strans averile; in ce masura bunurile mobile si imobile pe care le au in posesie ei si familiile lor pot fi justificate pe baza veniturilor obtinute de acestia de cand se afla in functii publice.
Specialistii europeni socotesc ca printr-o astfel de lege privind controlul averilor demnitarilor se poate reduce si chiar preveni coruptia la nivel inalt, astfel incat functiile politice sa nu mai fie transformate de politicieni in surse de imbogatire. Inversunarea cu care partidele se opun acestei legi demonstreaza insa ca oamenii politici autohtoni s-au imbogatit pe seama traficului de influenta, a locurilor rezervate in consiliile de administratie ale unor regii sau societati de stat de unde primesc lunar lefuri uriase si uneori chiar pe seama unor legi facute special pentru anumite domenii in care ei aveau interese imediate.
In forma initiala, cea propusa de Ministerul Justitiei, Agentia Nationala de Integritate urma sa fie o institutie autonoma, cu buget propriu, care sa controleze averile, iar cu ajutorul unor inspectori independenti sa sesizeze conflictele de interese si incompatibilitatile. Insa, in urma modificarilor aduse de deputati, agentia nu va mai verifica averile, ci doar declaratiile de avere, cu alte cuvinte vor fi controlate doar formularele, nu si modul efectiv in care s-au imbogatit politicienii. Aceasta situatie pare convenabila nu doar pentru PSD, PRM, PC sau UDMR, principalii detractori ai legii de infiintare a Agentiei, ci si pentru celelalte partide care declarativ sustin legea controlului averilor demnitarilor, fiindca cei mai multi parlamentari si-au rotunjit conturile folosindu-se de influenta si relatiile lor politice. Cazul lui Adrian Nastase este doar cel mai cunoscut si este de notorietate felul in care Camera Deputatilor i-a impiedicat prin vot pe procurori sa faca perchezitie la casele acestuia.
Cu cateva zile inainte de intrarea efectiva a Romaniei in Uniunea Europeana, comisarul Rehn ne aduce aminte ca o tara trebuie sa-si tina promisiunile pentru a fi respectata. Guvernul a promis ca Agentia Nationala pentru Integritate va fi infiintata in cursul anului 2006, dar majoritatea parlamentara s-a opus vehement. Acum, la momentul scadentei, Bruxelles-ul ne bate obrazul si ne arata cartonasul galben.