Au trecut 17 ani de la Revolutie si nu ne-am schimbat aproape deloc. In interior. Cateva zile am fost curajosi, demni, generosi, drepti si darnici... apoi am redevenit, an de an, aceiasi. La fel de speriati de schimbare, la fel de egoisti, la fel de invidiosi si de meschini.
Revolutia romana, dincolo de sarbatori, de drapele si imnuri, de fraze sforaitoare, in mod neoficial, cu tot regretul, a fost un semiesec. Dupa 17 ani, ne trezim, copii ai comunismului, la portile capitalismului european, cu aceleasi automatisme in gandire, cu aceleasi obsesii, cu aceleasi superstitii si iluzii fara baza.
Revolutia a dat chix din cauza noastra. Nu am stiut sa profitam de schimbare pentru a ne transforma in interiorul nostru. Treziti intr-o alta lume, cu randuieli necunoscute, am revenit la vechile reguli - nu ne-am schimbat garderoba, ci doar am retusat hainele vechi, pe alte masuri. Asa ca am revenit la ceea ce stim noi sa facem mai bine, de zeci si sute de ani: sa fim indolenti si sa ne punem soarta in mana altora.
De Revolutie, cu adevarat, ne-am luat portia de libertate. O portie mica, cat o strachina, pe care am consumat-o in cateva zile. Azi, nu mai avem niciun drept sa ne lamentam ca Revolutia a fost confiscata. S-a intamplat asa, pentru ca am consimtit noi, prin tacere, prin neimplicare, din prostie. O tara intreaga a acceptat, treptat, ca Revolutia s-a petrecut in 22 decembrie, la Bucuresti. Istoric, nu neaga nimeni ca a inceput la Timisoara, cu cateva zile mai devreme, dar s-a oficializat si s-a incetatenit ideea revolutiei de la Bucuresti. Acesta a fost primul pas in confiscarea viitorului nostru. Daca am fi acceptat punctele Proclamatiei de la Timisoara, din martie 1990, fata Romaniei ar fi fost astazi alta. Chiar noi, cei de azi, am fi fost altfel. Am fi gandit altfel, am fi trait altfel. Probabil, mult mai bine. Am fi evitat etape, baiguieli si rataciri economice, politice si sociale. Am fi castigat timp, bunul cel mai de pret, care nu se mai poate recupera, nu se poate cumpara. Toate relele de azi ni se trag de la faptul ca nu am mers mai departe. Ne-am oprit din drum si purtam in noi un blestem din clipa in care am consimtit la un neadevar. Revolutia a inceput in 16 decembrie, la Timisoara, dar noi am uitat sau ne-am lasat mintiti.
Asa cum ne-am lasat mintiti frumos cu legenda mamaligii. Dar mamaliga n-a explodat. A dat doar in clocot si a revenit in oala ca sa fiarba bolborosit, pentru alte zeci de ani.