Intre realitatea pe care o vad cei care de la Bucuresti ne conduc destinele si cea care exista de fapt intr-un colt uitat de lume este o atit de mare diferenta, incit prima ar putea fi considerata fara prea mare exagerare o realitate virtuala. De exemplu, chiar in momentul in care ministrul Sanatatii vorbea la Galati, cu buna credinta probabil, despre ce s-a facut in sistemul sanitar de stat si despre faptul ca prevenirea imbolnavirilor va constitui de acum incolo o prioritate, fiind mai ieftin sa previi decit sa vindeci, intr-un colt al judetului, undeva, intr-un sat din comuna Corod, realitatea il contrazicea. Din saracie, din necunoasterea celor mai elementare reguli de igiena sau pur si simplu din ignoranta si nepasare, aproape 50 de oameni se infruptau din carnea unui porc taiat ca-n Evul Mediu, cind nu se auzise de veterinari, apa si sapun si igiena era un lux permis doar celor cu singe albastru. Rezultatul a fost ca toti consumatorii, care fie au cumparat la jumatate de pret fie au primit gratis carne din porcul cu pricina, zac acum pe un pat de spital constituind victimele celui mai mare focar de toxiinfectie alimentara pe care l-a avut judetul nostru in ultimii doi ani. Este foarte greu, o sa spuneti, sa faci educatie sanitara elementara unuia care de-abia isi tiraste zilele si se lupta sa supravietuiasca si sa puna copiilor zilnic ceva de mincare pe masa, undeva, intr-un colt uitat de tara. Dar poate ca tocmai aici ar trebui acum concentrata atentia celor indrituiti sa faca asa ceva. Nu spun ca orasenii stau bine la capitolul sanatate, dar, fata de cei din comunitatile rurale izolate, diferenta este evidenta. Si nu ar fi nici timp, nici bani pierduti pe apa Simbetei deoarece, daca cel care a taiat un porc dupa cum l-a dus capul, stia ce-i aia igiena si medic veterinar, acum din banii si asa putini din Sanatate nu mai trebuia tratati 50 de insi in doua spitale. Si probabil ca educarea omului in cauza, care nu poate fi acuzat decit de saracie, ar fi costat mult mai putin decit internarea, tratarea si transportul a 50 de oameni, toti consateni de-ai lui. Si, dupa cum spuneam, realitatea din Sanatate, vazuta prin legi si proiecte, nu se suprapune cu cea din sate mai ales.