Mai putin iubit decat marinarul din Basarabi, premierul Tariceanu se agata de ce poate pentru a-si imbunatati imaginea. Nu mai devreme de ieri, a cerut ministrului Apararii Nationale sa solicite Consiliului Suprem de Aparare a Tarii retragerea trupelor romanesti din Irak. Ca, vezi-Doamne, ajunge cu atatia morti, cu atata varsare de sange pentru idealurile altora si doar indirect pentru ale noastre. Ce uita Tariceanu este ca soldatii romani plecati in acele teatre de operatiuni s-au dus de buna voie si nesiliti de nimeni. Cu alte cuvinte, voluntari. Stiau riscurile la care se supuneau, dar le-au acceptat pentru un ban in plus la pusculita, pentru familia de acasa. Nimeni nu e vinovat de eventuala moarte a acestora, cat timp ei nu au facut decat sa-si exercite dreptul la liber arbitru, asa ca este cam ciudat sa incerci sa-ti arogi niste merite prin faptul ca cica te gandesti la binele lor si ii vrei acasa. Acasa, la paine cu margarina, unde sa traiasca de la salariu la salariu si uneori nici atat, cu chirie pentru ca nu sunt bani de apartament si ANL-urile sunt cu regim special. Acasa, unde sa nu doarma noaptea de grija copilului, cautand raspuns la intrebarea "ce pun maine pe masa pentru ala micu". Acasa, unde politicienii atenti cu nevoile poporului, gen Tariceanu, care nu mai poate de grija trupelor romanesti din Irak, au grija sa-si manifeste aceasta grija cu fiecare decizie pe care o iau. Pentru cei are pleaca, participarea la actiunile militare de acolo este doar un "job", poate mai serios si onorant decat munca de capsunar in Spania, dar in definitiv din aceeasi gama si cu aceleasi resorturi motivationale. Si in Spania au murit romani in atentatele teroriste de exemplu. Capsunarilor cine le-a mai "ordonat" intoarcerea acasa? Fiecare meserie cu riscurile ei, riscuri platite in definitiv cu bani destul de grasi. Dar pentru Tariceanu conteaza mai mult cum sa i-o traga lui Basescu, fostul amic la iesiri in societate, in vremuri imemoriale. Reuseste si el sa arate a politician: viclean si interesat doar de boii de la caruta proprie. Si la urma urmelor de ce nu, daca suntem oricum un popor cobai, numai bun de a reprezenta moneda de schimb intre parvenitii vremii?