Tacerea care domneste atunci cind li se cere oamenilor sa dea exemple concrete de dare de spaga este cel putin suspecta. Exista totusi niste explicatii: ori omul este multumit de serviciile prestate de functionar, ori nu a dat mita, lucru mai greu de crezut.

Domneste printre oamenii legii din Galati un soi de tristete pe care nimeni nu doreste sa o discute. Cred ca aceasta vine mai ales din sentimentul ca munca lor este aproape in zadar in conditiile in care actele facute de ei sint respinse fara nici o explicatie logica. Fara ajutorul oamenilor, pe de o parte, dar si fara cel al colegilor de breasla, pe de alta parte, oamenii legii stau si privesc cum le scapa printre degete cei care ne-au dat cu tifla peste nas tuturor celor care am ales sa raminem cinstiti.

Tristetea celor care au muncit pentru ca aceia care au incalcat legea sa ajunga dupa gratii vine si din faptul ca indivizii vizati vin din medii inalte, au functii de conducere si au posibilitati financiare. Intra in inchisoare doar acei amariti care nu-si permit decit un aparator din oficiu, care au furat pentru ca acasa aveau trei sau patru copii care-i asteptau cu bani de piine si pentru care legea devine deodata foarte clara. Pentru “gulerele albe”, ca prin farmec, legea are lacune, oamenii cu bani se imbolnavesc brusc si capata un inscris prin care se atesta ca nu suporta regimul de detentie.

Iar motivatiile date de magistratii cum ca asemenea indivizi, care au ocupat niste functii, nu prezinta un pericol social si merita sa stea printre noi, sint cel putin puerile. Cu ce este mai periculos un om care a furat de foame decit cel care a cerut spaga, daca avem in vedere ca cel din urma avea un salariu mai mult decit decent, o pozitie sociala demna de invidiat si chiar nu avea nevoie sa-si minjeasca numele?

Partea mai proasta, la care multi dintre cei care-si pun stampila nu prea par sa se gindeasca, este exemplul pe care-l dau. Daca un functionar, indiferent de rangul pe care-l are, ar pretinde spaga de la cei care-i trec pragul, fapta lui fiind considerata minora de cei din Justitie, inseamna ca oricare dintre noi poate face acest lucru fara teama ca s-ar putea trezi intr-o noapte privat de libertate. Mai inseamna ca, de acum, toti trebuie sa facem rost de bani, indiferent cum, pentru a ne plati eventualele “biruri” la care vom fi supusi de cine stie ce functionar pus pe capatuiala.

Poate ca stirpirea coruptiei tine de fiecare dintre noi, dar au o mai mare responsabilitate cei care au piinea si cutitul in Justitie. Daca eliberezi un om pe considerentul ca nu prezinta pericol social in sensul ca acesta nu va da in cap, atunci este bine, dar, daca nu ai siguranta ca puterea exemplului pe care-l dai nu-ti va mai aduce alte zeci de astfel cazuri, atunci lasa-l acolo unde-i este locul.