Binemeritata, in ochii unora, exagerata in ai altora, “corectia“ aplicata joi de Traian Basescu Partidului Umanist Roman, acuzat de imoralitate ori de lipsa de decenta in revendicarea unor posturi de prefecti, a produs, fara indoiala, mari insomnii, in ultimele doua nopti, la varful partidului.
Iritarea greu stapanita cu care Dan Voiculescu a reactionat imediat dupa ce Basescu anuntase ca e gata sa-i dea papucii de la guvernare a parut multora fireasca. Precum si iminenta retragere a ministrilor sai din Guvern. Ca de dimineata pana seara seful PUR-ului si-a mai revenit din suparare n-a avut, de asemenea, darul sa mai mire pe nimeni. Schimbarile de traseu ale PUR la 180 de grade in doar cateva ore au devenit atat de obisnuite incat nu mai starnesc de mult ridicari de sprancene. De data aceasta insa, se parea ca faptele au ajuns la un apogeu si ca insultele directe adresate de Traian Basescu pot fi greu digerate chiar de un redutabil negociator ca Dan Voiculescu, atent doar la atingerea scopului si deloc impresionat de “daunele colaterale“, chiar daca acestea ii vizau o deteriorare grava a imaginii.
Ziua de ieri, anuntata de PUR ca una esentiala pentru decizia de a ramane sau nu la guvernare, a fost insa la fel de plina de amanari: in timp ce la Palatul Victoria Tariceanu incheia negocierile pentru posturile de prefect (cu exceptia a sapte judete, cinci dintre ele fiind rezervate PUR-ului), dinspre sediul PUR venea stirea ca intalnirea conducerii centrale cu filialele a demarat greu si ca ea se va intinde pana tarziu, in noapte, parerile pro si contra ramanerii la guvernare fiind sensibil egale. Faptul i-a pus serios pe ganduri chiar si pe cei ce pariasera mult pe retragerea ministrilor PUR din Guvern. O retragere care, privita mai atent, n-ar aduce nimic bun pentru PUR. A crede ca in acest mod Dan Voiculescu si partidul sau ar mai putea indrepta ceva din imaginea mult prea sifonata este o eroare. In ochii fostilor parteneri din PSD el este definitiv compromis. Ca sa nu mai vorbim de ochii electoratului. Putin probabil ca, in eventualitatea unor anticipate in care ar candida singur, PUR sa mai ajunga in Parlament! Si atunci? Sa dea cioara guvernarii din mana pe vrabia demnitatii de pe gard? Greu de crezut. Si deloc in spiritul unui tip pragmatic ca Dan Voiculescu. Care, cu siguranta, regreta iritarea mult prea manifesta de joi dimineata. Dar al carui orgoliu poate sa fi atins limita rezistentei la terfelire. Cu consecinte, de asemenea, greu de prevazut.