Geoana - ex-ministrul de Externe care nu a reusit decat performanta de a arata bine, din cand in cand pe "sticla” si nimic mai mult, dar care a reusit performanta (mai impins de la spate, mai ajutat, mai dintr-un joc de interese) de a ajunge presedintele PSD - ei bine, acest Geoana s-a lansat in declaratii despre soarta celor trei jurnalisti romani prizonieri in Irak. Si poate ca cele declarate au samburele lor de adevar, poate ca Geoana stia el ce stia, numai ca "prostanacul” (asa cum bine l-a "alintat” Bunicuta de partid), intimidat de Tariceanu (un politician cu reale probleme la capitolul stapanire a nervilor, desi pana de data recenta a dat impresia contrarie, de persoana calculata, care spune ce trebuie, cand trebuie), a dat inapoi. Ca sa dovedeasca inca o data daca mai era nevoie cat de prostanac poate fi, politicianul ajuns presedinte de ditamai partidul a incercat s-o scalde, spunand - la putin timp dupa ce lansase declaratia cum ca teroristii au cerut, in schimbul jurnalistilor rapiti, o suma mare de bani (si - din nou - probabil ca asa este) - ca nu a declarat asa!! Ei, da, ca de obicei, jurnalistii astia… ce viseaza noaptea, aia scriu a doua zi in ziare. Numai ca, sesizand ca se indreapta vertiginos spre un mic (sau mare) razboi cu presa - ceea ce nu este deloc indicat in cazul unuia care a reusit performanta de a se face de ras in mai multe randuri (ca de exemplu in campania electorala, cand a candidat pentru fotoliul de primar general al Capitalei) - Geoana a revenit. Geoana, "prostanacul” s-a chinuit sa explice cum ca ce e asa nu e chiar asa. Probabil ca si-a adus aminte cum a fost taxat, cum a maturat presa cu el si in alte randuri, asa ca a dat inapoi si de la declaratia cum ca presa minte (ca doar asta sugerase, desteptul). Marele noroc al lui Geoana este insa eticheta de "prostanac”. Asta la fel cum, in cazul unui alt deliciu public - madama care nu stie care e treaba cu Norvegia, dar este consilier prezidential!! - eticheta de "blonda” (in sensul ala) a mai salvat din jena. Caz similar - "blonda de la Integrare”. In concluzie: politicienii nostri, persoanele publice care cica ne reprezinta si ne conduc institutiile sunt prostanace, blonde, cu nervii la pamant. Ne meritam soarta? Poate, in conditiile in care - de exemplu - unii au facut spectacol din trimiterea ajutoarelor in Banat, iar noi am acceptat situatia sau in conditiile in care, asa cum s-a mai intamplat si cu alte ocazii de genul, au aparut tensiuni si acuzatii legate de impartirea ajutoarelor, de calitatea lor… Pe de alta parte, in contextul inundatiilor, autoritatile au demonstrat ca nu sunt altfel decat… prostanace.