Nu stiu ce vor sa spuna inspectorii CSM cind se refera la faptul ca in general nu prea mai exista dosare nesolutionate in termen in justitie, pentru ca realitatea ii contrazice practic in fiecare zi. Termenul “general” acopera o zona prea vasta si este folosit atunci cind nu ai ce sa spui, dar te trezesti vorbind aiurea.

De pilda nu stiu cit de frecvent se intimpla ca un proces penal privind un furt calificat sa se intinda pe mai bine de trei ani. Pentru ca, daca asta se intelege prin termenul “rezonabil”, am incurcat-o rau de tot. Nu de alta, insa furtul calificat este de departe infractiunea cea mai intilnita in justitie alaturi de tilharie, care este tot un furt, dar savirsit prin violenta.

Nu putem gasi, din pacate, nici macar un singur domeniu din justitie in care actiunile premergatoare si procesele sa se desfasoare in termenele prevazute de lege. Fie ca vorbim de intocmirea rechizitoriilor in penal, care trebuie realizata in maxim sase luni de la momentul arestarii unei persoane, ori de un proces pe Legea 10, rezultatul este acelasi: intirzieri nepermise la efectuarea actiunilor.

Pornind de la aceasta realitate de necontestat, ma intreb de unde au scos “intelighentii” din CSM gluma cu “nu se constata intirzieri majore in desfasurarea actiunilor de urmarire penala si a proceselor in instanta”. Din doua, una: ori au dat in orbul gainilor, ori nu au imaginea de ansamblu a actului de justitie. Ei vorbesc de celeritate in actul de judecata, cind noi mai avem inca pe rol procese incepute acum 15 ani.

Deunazi am discutat cu un coleg de breasla care a fost invitat sa vada cum merge treaba la instantele din Belgia. Sigur ca diferenta este de la cer la pamint atit in ceea ce priveste informatizarea instantelor, cit si vizavi de termenele de solutionare a dosarelor. Nici nu mai e cazul sa discutam despre modul in care sint tratati justitiabilii, indiferent ca sint in boza acuzatilor sau parti vamatate.

N-ai sa vezi acolo judecatori care sa se rasteasca la badea Gheorghe pentru ca omul nu intelege nici in ruptul capului cum este cu termenul in cunostinta. Adevarul e ca va mai curge ceva apa pe Dunare pina cind vom putea spune cu adevarat ca avem o structura care sa semene cit de cit a justitie.

Pentru asta avem nevoie de oameni suficient de curajosi sa recunoasca acest lucru, dar si dornici sa se apuce serios de treaba.

Rapoartele emise semestrial de CSM cu privire la starea justitiei romanesti au mai mult menirea de-a amuza decit cea de-a informa persoanele interesate despre ceea ce se petrece in sistem.