Se vorbeste mult in ultima perioada despre constituirea in Romania a unui partid "popular”. De la centru - stinga la dreapta extrema a spectrului politic, formatiuni diverse dar si voci izolate ori grupuri sindicale aratindu-se, intr-o masura mai mare sau mai mica, interesate de acest demers a carui motivatie este, deocamdata, o nebuloasa. De obicei se face referire la perspectiva afilierii la Partidul Popular European, care are o pozitie solida in Parlamentul Uniunii Europene. Despre sprijinul concret de care ar putea beneficia "popularii” romani in urma acestei afilieri si despre posibila reusita a demersului lor discutiile ramin doar la nivelul unei retorici ancorate in perimetrul simbolurilor. De altminteri, insasi titulatura "popular” este una aproximativa daca avem in vedere ca, spre deosebire de federatiile europene de orientare social - democrata si liberal - democrata bazate pe afinitati doctrinare, sub umbrela Partidului Popular European s-au alaturat formatiuni diverse de orientare mai ales crestin - democrata si conservatoare, dar si de dreapta radicala.

Recunoscuti de ani buni de catre Internationala Crestin - Democrata si Partidul Popular European, taranistii nostri s-au grabit sa declare in mod repetat ca "polul popular” al politicii romanesti nu se poate coagula decit in jurul PNtCD, ambitie careia, prin semnarea unui protocol, i s-au alaturat doar mici grupari extraparlamentare - Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, Alianta Populara si un Partid Crestin - Democrat necunoscut judecind logic este greu de imaginat ca PNL si, mai ales, PD s-ar putea integra intr-o structura de acest tip, in care doar PRM s-ar regasi, dar extremismul lui Corneliu Vadim Tudor a zadarnicit incercarile acestuia de a-si vedea formatiunea politica in rindul "popularilor” europeni.

Perspectivele unui mare "partid popular” autohton par, astfel, indepartate, mai cu seama daca avem in vedere ca, departe de scena politica principala, PNtCD s-a straduit sa obtina suprematia in materializarea unui asemenea demers. Oricit de entuziasmati s-ar declara cei care sustin ca nu este oportuna construirea unui pol popular si crestin-democrat in afara PNtCD, trebuie avut in vedere cu maxima obiectivitate ca in prezent acest partid nu reprezinta mare lucru pe scena politica romaneasca, asa cum nu reprezinta nici crestin - democratia, care a primit o lovitura drastica, dar, oricum, meritata la alegerile care au exclus-o din Parlament.

Un argument general, invocat din ce in ce mai des in ultima perioada, in favoarea crestin - democratiei este cel al familiilor doctrinare europene. Astfel spus, se acrediteaza ideea ca ar fi bine, daca ar fi reprezentate si la noi toate trei, nu doar cea liberala si cea social - democrata. Dar exista in Europa si sisteme politice din care crestin-democratia lipseste, poate tocmai din lipsa unei reprezentari credibile. Ca nici in Romania lucrurile nu stau altfel este mai mult decit evident. Situatia dificila si de slabiciune in care se gaseste astazi PNtCD ar trebui depasita prin imbinarea traditiei insistent invocate cu o abordare moderna si pragmatica, bazata pe o strategie clara de imagine deschisa spre tineret si sustinuta de o echipa dinamica si credibila, care sa se structureze in jurul onestului si modestului Gheorghe Ciuhandu.

incercarea de relansare a PNtCD pe culoarul popular, prin schimbarea denumirii in Partidul Popular Crestin Democrat a fost considerata de multi taranisti din Transilvania o impietate, un mod de a pune caruta inaintea cailor si o dovada clara ca "popularii” din Romania bijbiie in incercarea lor de-a deveni populari. Numai prin adoptarea unui nume nou acest partid nu va fi sufocat de aderenti si simpatizanti. Lista prioritatilor ar trebui sa fie cu totul alta, dar cine are inspiratia si intelepciune sa o alcatuiasca?