In ultimele zile ecranele televizoarelor au fost pline de gunoaie de tot felul. De data asta nu ma voi referi la "gunoaiele" care fac afaceri care de care mai necurate, de la acordarea de permise de conducere pe spaga mare sau de diplome de bacalaureat pe bani, unor persoane care nu au nici un soi de indreptatitre sa primeasca documentele respective. Mi-au mai atras atentia si conationalii nostri care la fel ca animalele care locuiesc in cocini lasa dupa ei toata mizeria rezultata in urma sederii lor in locuri de picnic sau pe plajele de la malul marii. Ce ne-au aratat camerele de luat vederi ca au lasat foarte multi nesimtiti pe plaja de la Costinesti, ar fi deajuns pentru a ne face sa ne crape obrazul de rusine. Un comportament de oameni din epoca de piatra, in care, la urma urmei nici nu avea prea mare importanta unde erau lasate resturile mesei, pentru ca natura avea destule mijloace de a se apara. Si nici nu fusese inventat plasticul si atotprezentele PET-uri, care te intampina aruncate la intamplare pe marginile drumurilor din eterna si fascinanta Romanie, provocand sentimente care pornesc de la greata si pana la revolta celor care si-ar dori sa traiasca intr-o tara mai curata. Si totusi in acest vesnic asalt al marlaniei dusa la cote maxime incep parca sa apara si oaze de speranta. Va pot oferi unul dintre ele si banuiesc (si sper in acelasi timp ca nu e singular) venit din cartierul in care locuiesc. Pe vremuri era etichetat, in "Scanteia" ca fiind "modernul si cochetul cartier Giulesti-Crangasi". De fapt o ingramadire de blocuri destul de urate in care isi duc traiul cateva zeci de mii de oameni care nu au gasit becul de la sacul cu bani pentru a reusi sa-si cumpere o locuinta intr-o zona mai bine cotata. Ei bine, in acest cartier au fost amplasate niste cutii mari, in care cetatenii erau invitati sa arunce deseurile pe categorii, respectiv sticla, hartia si cele din mase plastice. As fi pariat cu oricine ca respectivele incinte vor ramane goale, pana cand ar fi fost sterpelite de niste nenorociti care le-ar fi gasit o alta intrebuintare. Din fericire am constat in mai multe randuri ca as fi pierdut pariul. Prima oara cand am gasit, cel putin incinta pentru PET-uri, plina ochi mi-am spus ca o fi fost vorba de o negliujenta a celor care ar fi trebuit sa le goleasca. N-a fost asa si, spre cinstea vecinilor mei de cartier, am constatat ca oamenii chiar au inteles rostul lor si ca, desi sunt golite la cateva zile, se gasesc destui semeni de-ai nostri cu bun simt care demonstreaza ca incet-incet respectul pentru mediul inconjurator a devine o stare de normalitate. Asa ca imi pot permite sa afirm ca macar la capitolul reciclarii deseurilor, nu suntem chiar "irecuperabili"