Cel de-al treilea turneu african al presedintelui chinez Hu Jintao a debutat aproape neobservat in presa europeana, desi anunturile chineze de finantare si creditare a investitiilor in infrastructura "Continentului Negru" au alertat organizatiile nonguvernamentale specializate in protectia drepturilor omului, care-si vad eforturile subminate de lipsa oricarei conditionari politice din partea Beijingului a sprijinului acordat unor regimuri autoritare, precum cel din Sudan.
China, spre deosebire de tarile europene sau chiar de Rusia, opereaza cu un singur criteriu in ceea ce priveste relatiile comerciale si politice: pragmatismul. Formularea plastica a fostului presedinte Deng Xiaoping referitoare la faptul ca nu are importanta culoarea pisicii, ci doar daca aceasta prinde soareci sau nu, este graitoare pentru pragmatismul cu care gigantul asiatic in ascensiune a stiut sa-si gestioneze politica de reforme economice si pe cea externa. In prezent, China importa petrol din Iran, Sudan, Venezuela, Kazahstan si Rusia, uraniu din Australia si Kazahstan, aproape orice materie prima disponibila la export in Africa, devenind primul exportator mondial, primul detinator de rezerve valutare, a doua piata auto din lume, (inaintea celei japoneze, de exemplu) si urmand sa devina cea de-a treia putere economica in 2008, inaintea Germaniei, Marii Britanii si Frantei).
In plan militar, China detine rachete capabile sa distruga sateliti geostationari si sa loveasca tinte din Midwestul american, avioane militare de acelasi calibru cu cele americane sau ruse si intentioneaza sa-si dezvolte marina militara, atribut definitoriu al marilor puteri de anvergura mondiala. Prin influenta pe care o are pe mai multe continente, in spatiul fostei URSS, in America Latina, Africa, Orientul Mijlociu, prin marja de manevra reala de care dispune pentru a influenta regimuri precum cele din Iran, Sudan si Coreea de Nord, dar si prin relatiile normale pe care le intretine cu Statele Unite, Rusia si Uniunea Europeana, incet, dar sigur, China a devenit o putere de anvergura globala, de a carei pozitie nimeni nu-si mai poate permite sa nu tina cont.
ßi poate ca Romania, tara care a avut candva relatii foarte bune cu China, pe care insa le-a cam ignorat in trecutul apropiat, ar trebui sa activeze mult mai activ pe o piata uriasa si oricum mult mai putin pretentioasa decat cele occidentale. Pentru ca statutul de membru al UE nu exclude, in niciun fel, comertul cu alt stat "atat timp cat pisica prinde soareci".