Intr-o tara in care presedintele da telefon pentru a interveni in direct si a se contrazice pe diverse teme, indiferent care ar fi acestea, nu ar mai trebui sa ne mire nimic. Revenim mereu la expresia: ca la noi, la nimeni. Nu cred ca este un om normal in tara asta. Oricat de normali ar parea unii in aparenta, cu siguranta au vreo doaga ce-i lipseste, dar a carei lipsa se va vedea la momentul oportun. Pana atunci, vietuim si convietuim sub aparente. Iar daca noi suntem asa, de ce ar fi altfel cei care, dintr-un motiv sau altul, traiesc alaturi de noi? Unul dintre cei mai curiosi oameni pe care i-am vazut aciuandu-se pe meleagurile mioritice a fost israelianul Nati Meir. Nu au relevanta incepurile sale pe aici, dar demn de mentionat este faptul ca ispravile sale nu au nici un sfarsit. Pretentiile de avocat, gogoasa cu cele aproape 2 miliarde de dolari pe care cica le-ar fi mostenit de la o ruda ce a putrezit la propriu de bogata ce era, doar in speranta ca va prosti pe cineva si poate chiar va fi invitat in vreun partid, din moment ce o daduse in bara cu incercarea de a consilia tribuni. Recent, a descoperit el ca o buna pista de a-ti face imagine este sa ai legaturi cu lumea fotbalului. Nu degeaba don Becali e cunoscut de milioane de romani si chiar si peste hotare. Aceste adevaruri fiind intelese, Meir a mai intins o undita, cum ca ar avea oarece legaturi pe la clubul Rapid, mai precis ca ar fi platit jumatate din suma pentru transferul jucatorilor de la Sportul in Giulesti. Prost sa fii sa crezi aceste aberatii pe banda rulanta. Ma mir ca, desi era clar ca era vorba doar de o incercare de a-si face publicitate gratis sau cat ieftin, ca deh..., au venit totusi dezmintiri. Ma mir ca l-au bagat aia in seama! Dar nu pot pricepe, oricat m-as stradui, sa inteleg cum isi face omul asta planul in minte. OK, minte, umfla o poveste si-si aroga niste merite pe care nu le are... dar chiar crede ca poate scapa nepedepsit? Chiar se gandeste ca nu va nega nimeni, ca nu va iesi adevarul la iveala? Nu-si da seama ca pica tot el de prost in astfel de situatii? Mare e Gradina ta, Doamne...