Un cetatean oarecare, dintr-un regim politic oarecare, isi tot batea nevasta. De cate ori o incasa, femeia batea un cui in tocul usii. S-au adunat cateva zeci. Vremea a trecut si cetateanului i-a venit mintea la cap. Si-a dat seama cat de mult a gresit si a incercat sa-si rascumpere demnitatea. Venea acasa fie cu o floare, fie cu o inghetata, o ducea la cinema, si tot asa. De fiecare data cand barbatul ei facea o fapta buna, ea scotea cate un cui din tocul usii. Pana le-a terminat. „Acum ma ierti?“, a intrebat-o el. „Da“, a raspuns ea. „Dar, vezi, pe toc au ramas toate semnele.“
Politica romaneasca este departe de a fi ajuns la aceasta intelepciune atat de fireasca. Vrajba meschina este mereu prezenta de 15 ani incoace, de parca am avea de-a face cu niste gasti de cartier. O data cu instalarea la putere, vine si vremea razbunarii. Oficial, ea se numeste „nevoia de schimbare“. Asta face acum si Alianta aflata la guvernare. Argumentele cu care vine pentru a-i schimba pe presedintii Camerelor legislative si apoi pe cei ai consiliilor judetene par oarecum logice, daca n-ar fi atat de incarcate de vrajba despre care vorbeam. In plus, majoritatea pe care o invoca atat de mult Alianta este artificiala, chiar daca am crede ca se face referire la majoritatea din sondaje, si nu la cea de dupa votul popular. Din aceasta imprejurare alambicata pot aparea consecinte nefaste, dar neluate in seama de promotorii acestui joc periculos.
Modificarea numarului de voturi cu care vor putea fi revocati presedintii in cauza - adica doar cu jumatate plus unu, si nu cu doua treimi, ca acum - poate avea efect de bumerang. Avem de-a face cu o continua migratie politica si actuala Putere ar constata, la un moment dat, ca nu mai detine majoritatea pe care se baza. Usor de realizat, o astfel de majoritate (sumara) va impune un alt presedinte - din Opozitie adica. Ce va mai putea face atunci Alianta? Nimic altceva decat sa inregistreze esecul si sa-si dea seama ca si-a dat cu stangul in dreptul sau, mai bine zis, cu stanga-n dreapta.
Daca ar fi sa parafrazam un eminent politician, avem de-a face cu solutia imorala numita furatul caciulii. Este mai mult decat evident ca scaderea pragului de realizare a majoritatii pentru situatiile despre care vorbeam va bulversa si mai tare activitatea legislativa si administrativa. Vom avea de-a face cu schimbari permanente, decise la masa verde, dupa cum se vor organiza grupurile de interese, care nu au culoare politica.