Vremea imperecherii in regnul animal declanseaza lupte pe viata si pe moarte. Masculii se infierbanta si-si disputa cu toate mijloacele de care dispun - coarne, dinti, copite - suprematia asupra clanului de femele. Infruntarile se termina cu fuga celui mai slab sau chiar cu moartea lui. Lucrurile reintra in normal si n-ai sa mai vezi apoi niciun gest de dusmanie. Cam asa ar trebui sa stea lucrurile si in politica. Adevaratele batalii, tot pe viata si pe moarte, ar trebui sa se dea doar in timpul alegerilor. Doar ca, in acest caz, electoratul da verdictul care este mai bun, mai tare. Dupa alegeri, invingatorii si invinsii ar trebui sa se zbata doar ca treburile tarii sa mearga mai bine.
Politicienii romani nu au astfel de obiceiuri. Ei continua sa se sfasie intre ei - fie ca este vorba de dispute interne in tabara invingatorilor, fie ca este vorba de lovituri sub centura date intre Putere si Opozitie. Lucrurile nu se opresc insa aici. Invingatorii nu uita nici electoratul care nu i-a votat. Orbiti de furie, ei au ganduri de exterminare in masa a celor care au avut alta optiune. Ceea ce este acum in capul unui fost ministru liberal al Agriculturii este de domeniul inimaginabilului. Gheorghe Flutur, caci despre el este vorba, ii imputa zilele trecute premierului Calin Popescu-Tariceanu ca a alocat la sfarsitul anului trecut peste 1.000 de miliarde primariilor care apartin PSD. El il acuza pe premier ca astfel s-a aliat cu dusmanul de moarte al PD.
Cinismul domnului Flutur este nu numai dincolo de granitele unei atitudini crestinesti, dar si dincolo de granitele pe care le-a trasat diavolul. Ce vrea, de fapt, domnul Flutur cand spune astfel de lucruri? Nimic mai mult decat ca localitatile in care electoratul a optat pentru un reprezentant al PSD trebuie sa fie lasate in intuneric, fara apa, fara caldura si chiar fara mancare. Oamenii din aceste localitati ar fi lasati astfel sa moara incet-incet, sufocati de o mizerie cumplita.
Atitudinea domnului Flutur ar putea sa reprezinte esenta doctrinei liberal-democrate. O doctrina nou-aparuta pe scena politica romaneasca, un fel de strutocamila, dupa cum se vede. Aceasta doctrina are la baza si teza ca liberal-democratii au datoria sa-i ingroape si pe petro-liberali. Adica pe oamenii de afaceri romani care nu se gudura prin parcul Cotroceni cand apare stapanul. Este aplicat astfel, cu o consecventa iesita din comun, ordinul "cine nu e cu noi este impotriva noastra". Cine naiba l-a dat?