Dacă scoţi dobitocul la iarmaroc de trei ori, şi tot de atatea reuşeşti să te pricopseşti doar cu o baniţă de neghină, inseamnă că iarmarocul e prost, ori că dobitocul e costeliv, aşchilopat şi nu face mai mult decat o baniţă de neghină. Dacă după astea trei ori il mai scoţi odată şi chiar te tangui pentru că vrei profit serios, inseamnă că locul dobitocului e, de fapt, nepotrivit şi că tu ar trebui să incerci să cuprinzi cu două calcanee ceea ce cuprinde el cu patru copite. Nu imi fac reclama la şeptel (asta şi pentru că nu am) şi nici nu construiesc o apologie a trocului cu vite şi grăunţe. Incerc să-mi explic de ce e nevoie de patru - cinci ture de pistă electorale la Consiliul Judeţului dacă experienţa (una serioasă, unică) arată că rezultatul poate fi unul singur: prost. Tot nedumerit sunt şi de faptul că există un statut, un regulament, o lege in baza căreia funcţionează administraţia publică locală in condiţiile in care alegeri pentru o astfel de funcţie pot fi organizate ori de cate ori nu iese ceea ce ar vrea unii să iasă.
Urăsc politica datorită politicienilor, o suport pentru că oricum n-aş avea incotro, dar să-ţi iroseşti mandatul căutand musai să instalezi pe o funcţie publică pe cineva anume mi se pare exagerat. Intr-o ţară ca Romania mi se pare mai la indemană să trădezi, să comiţi infracţiuni morale, decat să faci alegeri cu ghiotura pană se satură norodul, asta doar pentru reglarea unor culbutori putrezi intr-un motor hodorogit.
Mulţi vor da vina pe Durbacă pentru ce se intamplă şi adevărul e că alt vinovat pentru faptul că un consiliu al Alianţei a votat un vicepreşedinte pesedist nici nu există. Insă circul repetării alegerilor pană la plus infinit nu mai e doar treaba lui Durbacă.
Important pentru noi e că avem o naţie şi că vrem să pătrundem in lumea civilizată...