Traim intr-o tara in care dascalii sunt batjocoriti cu salarii de mizerie, in care medicii sunt umiliti de micimea lefurilor si incurajati sa ia spaga, o tara in care daca termini o facultate esti la cheremul sortii, a conjuncturilor sau a pilelor. Traim vremuri tulburi, in care nu stim nimic de ziua de maine, suntem la mana angajatorilor care fac ce vor cu soarta noastra, cu asa-zisele noastre drepturi de salariati. O tara in care se fac jocuri mari, se manipuleaza pietele, se imbogatesc unii peste noapte. Platim taxe si impozite in timp ce semeni ai nostri arunca cu banii prin cluburi de lux si se lafaie in masini bengoase. Ne chinuim sa facem concedii pe unde putem mai ieftin, in timp ce privilegiatii regimurilor care se perinda pe la conducere se prajesc la soare iarna, iar vara fac schi in Alpi.
Dam mita aproape zilnic pentru a supravietui si pentru a ne rezolva problemele, iar altii trambiteaza despre democratie, despre platforme, despre libera-lism si social-democratie, batan-du-si joc de noi pe la spate. Nimic nu mai este pe bune, totul se face prin aranjamente, totul se discuta in culise, sortile se decid in justitie, iar de viata oamenilor de rand nu-i pasa nimanui. Integrarea in UE a devenit laitmotivul tuturor discursurilor, ni se arunca in fata, suntem amenintati, dar si momiti cu aceasta sintagma, fara ca nimeni sa ne spuna ce inseamna cu ade-varat, cat ne va costa sau daca o sa mai suferim sau o sa ne imboga-tim.
Mai nou, viata noastra a devenit si show de televiziune. Se face profit din tragediile unora. Cazuri incredibile ne sunt prezentate in ore de mare audienta, colorate de butaforia comerciala, inundate de reclame si spoturi pe bani grei si rezolvate partial in concursuri cu iz macabru. Asta este viata pe care o traim in aceste vremuri. ßi, sa nu uitam, suntem abia la inceputul drumului. Mai avem mult pana se va aseza societatea noastra. Pacat insa ca asa ne prezentam la marea intalnire cu familia europeana.